Povestea ultimei frunze

„ Se spune că odată, n-are importanță când, undeva, n-are importanță unde, trăiau într-o căsuță dărăpănată două fete, două surori, cele mai sărace din lume.

Căsuța avea numai două odăi. Într-una stăteau ele, în cealaltă își ducea zilele un bătrân culegător de zdrențe, căzut în patima beției. Un bețiv liniștit și trist. Una din fete, cea mare, muncea din greu ca să aibă cu ce s-o crească și pe sora ei mai mică. N-aveau părinți, erau singure pe pământ.

Într-o toamnă fata cea mică s-a îmbolnăvit. A făcut febră mare, nu mai mânca, nu mai vorbea, părea că vrea să moară. Cu multe rugăminți, cu lacrimi, sora mai mare a reușit să înduplece un doctor să vină la patul bolnavei. Acesta a consultat-o cu grijă și când a terminat a făcut un gest de neputință.

A vorbit cu mare tristețe în glas:

“Aș fi vrut să-ți dau vești bune dar nu pot să te mint. N-ar folosi la nimic. Cum să-ți spun eu?…Vezi, când în copăcelul ăsta din fața geamului vostru n-o să mai fie nicio frunză, atunci n-o să mai fie pe lume nici sora ta. Îmi pare rău, îmi pare tare rău…”

Pentru că, pesemne, doctorul n-a vorbit destul de încet, fetița bolnavă a auzit totul. De atunci a trait numărând frunzele copacului.

Era toamnă, frunzele cădeau, se împuținau și zilele ei. A venit prima brumă și au căzut alte frunze, din puținele rămase. Într-o noapte s-a pornit viscolul și pe o creangă de sus a copacului a rămas o singură frunză. Fetița nu și-a dezlipit ochii de pe ea, până ce s-a lăsat seara și copacul a fost acoperit de întuneric. În seara aceea fetița a cerut surorii ei s-o primenească și s-o culce îmbrăcată. Dimineața au trezit-o frigul din cameră și frigul din suflet. S-a ridicat cu greu în capul oaselor și s-a uitat pe geam, cutremurată de spaimă. Frunza era acolo, singură, clătinată de vântul înghețat.

Și acolo a rămas frunza toată iarna, până în primăvară, când copăcelul a înmugurit și s-a umplut cu frunze verzi. Din fericire, fata cea mica s-a înzdrăvenit și a trăit, în pace, până la adânci bătrânețe, poate că mai trăiește și acum, fără să știe că într-o noapte, când nu l-a văzut nimeni, bătrânul culegător de zdrențe a legat cu o ață ultima frunză rămasă pe o creangă de sus a copacului… “

sursa – facebook

22 de citate foarte frumoase despre Toamna, frumusetea si dorurile ei

Toamna este despre culori, lumini, frunze, copaci, iubire, doruri si cuvinte. Descopera cateva dintre cele mai frumoase citate despre toamna, citate care surprind cel mai bine esenta si frumusetea acestui anotimp.

„Nu ma pot indura sa risipesc, stand in casa, ceva atat de pretios ca un rasarit de soare in toamna. Asa ca imi petrec in aer liber toate orele zilei.” – Nathaniel Hawthorne

„Toamna este a doua primavara cand fiecare frunza este o floare.” – Albert Camus

„Exista o armonie in toamna si o stralucire in cerul ei, care nu poate fi regasita de-a lungul verii, ca si cum n-ar putea fi, ca si cum n-ar fi fost vreodata.” – Percy Bysshe Shelley

„Fiecare frunza imi sopteste fericirea, planand catre pamant din copacul toamnei.” Emily Bronte

„Culori fioroase isi incep timpuria cucerire a dealurilor, asmutite de vanturile toamnei. Toamna este insusi artistul.” Takayuki Ikkaku

„Un vant a aruncat departe ploaia, a luat cu el cerul si frunzele, lasand in spate doar copacii. Cred ca am ajuns sa cunosc prea bine toamna.” – E.E.Cummings

„Primavara trece si fiecare isi aminteste de propria inocenta. Vara trece si fiecare isi aminteste de propria exuberanta. Toamna trece si fiecare isi aminteste de propria adoratie. Iarna trece si fiecare isi aminteste de propria perseverenta.” Yoko Ono

“Cadeam. Cadeam prin timp si spatiu si stele si cer si tot dintre ele. Cadeam timp de zile si saptamani si ce parea toata viata de-a lungul intregii vieti. Cadeam pana cand am uitat ca eu cadeam. Jess Rothenberg

“Sa stii ca transformarea incepe uneori cu o toamna. Asa ca niciodata sa nu blestemi toamna.” Yasmin Mogahed

“Doua sunete ale toamnei sunt inconfundabile… fosnetul frunzelor rigide si grabite suflate de-a lungul strazii de un vant tafnos si crancanitul unui stol de gaste migratoare.” Hal Borland

„Fiecare om trebuie sa isi gaseasca timp , sa se aseze si sa priveasca caderea frunzelor.” – Elizabeth Lawrence

„Nici frumusetea primaverii si nici cea a verii nu are gratia pe care am zarit-o in al toamnei obraz.” (John Donne)

„Daca timpul ar fi avut frunze, ce toamna!” (Nichita Stanescu)

„Toamna poarta mai mult aur in buzunar decat toate celelalte anotimpuri la un loc.” (Jim Bishop)

„Vantul de toamna schimba culorile frunzelor. El mi-a pus in par primul fir alb.” (Haiku,Natsume Soseki)

“Deseori, mai ales toamna, isi punea intrebari in legatura cu tinuturi salbatice si viziuni ciudate cu munti pe care nu le-a mai vazut niciodata venind in visele sale.” J.R.R. Tolkien

„O floare nestiuta/de pasari si fluturi:/cerul toamnei.” Matsuo Basho

„A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.” (Nichita Stanescu)

„Iubesc toamna. O iubesc datorita graitoarelor ei parfumuri si din cauza lucrurilor care mor, lucruri de care nu mai trebuie sa ai grija vreodata si gratie ierbii care inceteaza sa se ridice.” (Mark Van Doren)

„Toamna iti castiga sufletul intru totul prin apelul ei mut la compasiune fata de descompunerea ei.” (Robert Browning)

„Toamna a deliciilor! Sufletul meu cel mai adanc este cununat cu ea; daca as fi o pasare, as zbura de-a lungul intregului pamant in cautarea a noi si noi toamne.” George Eliot

sursa – garbo.ro