Bărbatul si femeia – un poem frumos si emotionant de Victor Hugo

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.

Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.

Tronul exalta, altarul sfinteste.

Barbatul este creierul, femeia este inima.

Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.

Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.

Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.

Barbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.

Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.

Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.

Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.

Barbatul este un geniu, femeia este un inger.

Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.

Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.

Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.

Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.

Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.

Barbatul gandeste, femeia intuieste.

A gandi inseamna a avea creier superior.

A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.

Barbatul este un ocean, femeia este un lac.

Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.

Barbatul este un vultur care zboara, femeia – o privighetoare ce canta.

A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.

Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.

In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.

Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.

sursa – http://dindragoste.unica.ro/poezii-de-dragoste/barbatul-si-femeia.php

Regulile de viață ale înțeleptului rege Solomon. Frumos!

Când regele Solomon s-a întors din munți, după apusul soarelui, cei adunați la poale l-au întrebat:

— Ești sursa noastră de inspirație. Cuvintele tale ne ating inima. Iar înțelepciunea ta ne luminează mintea. Suntem flămânzi să te ascultăm. Spune-ne: Cine suntem noi?

El le-a zâmbit și le-a răspuns:

– Voi sunteți lumina universului. Voi sunteți stelele. Voi sunteți altarul credinței. În fiecare dintre voi este un univers. Grămădiți înțelepciunea în inimă, ascultați-vă inima, ascultați prin dragostea voastră.

– Care este sensul vieții?

– Viața este un drum, un scop și o victorie. Viața este un dans al iubirii. Misiunea voastră este să înfloriți. SĂ FII e un dar pentru toată lumea. Viața voastră – este istoria omenirii. De asta viața este mai frumoasă decât orice teorie. Creează din viața ta o sărbătoare, pentru că asta este adevărata ei valoare. Viața este compusă din prezent. Iar sensul prezentului este să trăiești în prezent.

– De ce ne urmărește necazul?

– Ceea ce ai semănat, aceea vei culege. Nefericirile sunt alegerile noastre. Sărăcia este creația omului. Iar nemulțumirea este fructul neglijenței. Învinovățind pe cineva, îți pierzi puterea. Nefericit este acel care nu se cunoaște. Sărac devine acel care pierde timpul în zadar. Nu permite mulțimii să îți omoare sufletul.

– Cum să trecem peste nefericiri?

– Nu te analiza. Nu te compara și nu te împărti . Mulțumește pentru tot ce ai. Bucură-te pentru că bucuria crează minuni. Iubește-te, pentru că cei care se iubesc pe sine, îi iubesc toți. Roagă-te când ești fericit și ghinionul te va evita.

– Care este drumul către fericire?

– Fericiți sunt cei care iubesc, fericiți sunt cei care mulțumesc. Fericiții trăiesc în armonie. Fericiții văd adevărata frumusețe a lumii. Fericiții se bucură de soare. Fericiții sunt gata să primească soarele în brațe. Fericiții sunt liberi. Fericiții iartă.

– Cum să trăim în lumină?

– Savurați fiecare picătură a vieții, o viață trăită în zadar va da naștere nefericirii. Și să știi că ceea ce se află în interior, aceea se află și în exterior. Lumea este sumbră pentru că inima este sumbră. Fericirea este apusul soarelui.

– Cum să trăim în armonie?

– Trăiește simplu. Nu fă rău nimănui. Nu invidia. Lasă ca îndoielile să treacă și nu căuta altele noi. Dăruiește-ți viața frumosului. Crează pentru artă, dar nu pentru recunoaștere. Dă viață trecutului, uitându-l. Adu în lume ceva nou. Umple-l cu iubire. Acolo unde este iubire – acolo este și Dumnezeu.

Trăiește în armonie! Fii tu însuți!

Regulile de viață ale înțeleptului rege Solomon

Deși regele Solomon a avut multă înțelepciune, viața lui a fost destul de zbuciumată. Se spune că regele purta un inel care în clipele grele din viața sa îl ajuta să-și recapete echilibrul și să-și vindece rănile. Pe inel erau inscripționate cuvintele: “Și asta va trece!”.

Când treci pe lângă un sărac – fă milostenie.

Când treci pe lângă tineri – nu te mânia.

Când treci pe lângă bătrâni – fă o plecăciune.

Când treci pe lângă cimitire – așează-te.

Când treci pe lângă memorie – amintește-ți.

Când treci pe lângă mama – ridică-te.

Când treci pe lângă părinți – ține minte.

Când treci pe lângă cunoștințe – obține.

Când treci pe lângă trândăvie – tresari.

Când treci pe lângă indolență – creează.

Când treci pe lângă cei căzuți – ține minte.

Când treci pe lângă înțelepți – reține-te.

Când treci pe lângă proști – nu asculta.

Când treci pe lângă iubire – nu te feri.

Când treci pe lângă fericire – bucură-te.

Când treci pe lângă cei generoși – prânzește.

Când treci pe lângă onoare – păstrează.

Când treci pe lângă datorie – nu te ascunde.

Când treci pe lângă cuvânt – ține-te.

Când treci pe lângă sentimente – nu te rușina.

Când treci pe lângă femei – nu măguli.

Când treci pe lângă glorie – nu te mări.

Când treci pe lângă adevăr – nu minți.

Când treci pe lângă păcătoși – speră.

Când treci pe lângă pasiune – pleacă.

Când treci pe lângă ceartă – nu te certa.

Când treci pe lângă lingușire – taci.

Când treci pe lângă conștiință – teme-te.

Când treci pe lângă beție – nu bea.

Când treci pe lângă furie – smerește-te.

Când treci pe lângă necaz – plângi.

Când treci pe lângă durere – îmbărbătează-te.

Când treci pe lângă o minciună – nu tăcea.

Când treci pe lângă un hoț – nu te furișa.

Când treci pe lângă aroganți – spune.

Când treci pe lângă orfani – cheltuiește.

Când treci pe lângă putere – nu crede.

Când treci pe lângă moarte – nu te înfricoșa.

Când treci pe lângă viață – trăiește.

Când treci pe lângă Dumnezeu – deschide-ți inima.

Aceste gânduri înțelepte merită să fie afișate la loc vizibil, căci ori de câte ori vom cădea ele cu siguranță ne vor ajuta să ne ridicăm…

„Trăiește frumos, iartă la timp și iubește cu adevărat!” La întrebările importante ale vieţii îţi răspunzi singur…

Fault, fluier, cartonaş roşu. Oricând meciul vieţii tale poate fluiera a finalul partidei. Pierdută, câştigată sau remiză. Astăzi încă trăieşti în prelungiri. Lovituri de la 11 metri. Te aşezi pe teren şi nu îţi vine să crezi. Una arată tabela, alta simţi. Huiduieli, pumni strânşi, aplauze, dezamăgire, resemnare. Bilete rupte. Altă lume, alt meci… Pierdem ca să primim ceva mai bun în altă parte.

Adevărul costă scump. E un lux şi unii nu şi-l permit. Aşa că e mai uşor să mintă. Vor adevărul, dar nu le place sunetul lui. Uneori e un clinchet ce te înfioară sau te răcoreşte. O minciună mai are nevoie de încă două, cel puţin, ca să o acopere pe prima şi tot aşa. Un lanț greu ce înfășoară inimi mici și reci. Pot să spun ce vrei să auzi, dar pot să spun şi ceea ce simt, cred. După o zi de „fasole bătută” sau de „dulciuri turceşti” mai bei apă. Eşti ultimul om de pe pământ? Circumvoluţiunea de la basca ta e diferită de a mea. Să nu uiți asta!

Răscruce de gânduri. Inundaţi sau nu, cu noroi sau praf, pe soare sau vânt învăţăm că nu există peste tot apă plată cu lămâie. Uneori în apa din pahar mai curg lacrimi, clipocit de raze de lumină, ori simţi gust sălciu sau de pucioasă. Sunt unii glumeţi şi alţii care se iau în serios. Viaţa te mai duce şi pe cant uneori, nu doar pe lăţime sau pe înălţime. Cum, necum creşte şi mintea şi inima. Bine despre morţi, bine despre vii.

Pe acest trup am intrat şi ies din lume. Când m-am născut am pornit spre mormânt. Sunt o sărăcie, cu sânge de luptător ca să supravieţuiesc. Ştiu bine de unde am plecat şi unde e capătul drumului. Nu am nimic de pierdut. Muntele vieţii are multe poteci, mai scurte sau mai întortocheate. Toate duc spre ţinta, vârful Hristos. Vreau să cresc cu sufletul. Să-l spăl bine cu detergentul iubirii. Iar şi iar. Cărbunii dragostei ard, topesc, orice răutate. Dacă nu ai tu grijă de tine, nu are nimeni. Mai bine ca tine nu te cunoaşte decât Dumnezeu. Cheamă-L! Trăieşte cu El şi în El. Ai şi tu, ca mine, îngerii cu tine. Lasă-te mângâiat de aripa caldă a îngerului tău. Plângi ca ei, râzi ca ei. Îngerii nu se pierd, cunosc bine drumul spre casă. Şi pe ploaie, şi pe vânt, şi pe crivăţ, ger uscat, omăt. Îngerii rămân cu tine, chiar dacă pleacă. Da, nu te mint! Nu trebuie să înţelegi, ci să simţi. Nu am uitat de unde vin şi de ce îmi bate inima. Închid ochii şi îngerii mă iau în braţe. Nici nu ştii câtă iubire încape în ei! Când i-am chemat, au venit. Vor fi cu mine până la sfârşit. Mi-au promis. Şi îngerii nu îşi încalcă niciodată promisiunile. Altfel li s-ar întuneca aripile pufoase, moi şi dalbe. Nu e nevoie să ştie nimeni cum ai rezistat până azi. Chiar dacă nu s-a întâmplat cum te-ai aşteptat şi poate va veni iar o zi când din nou ai să cazi, cu piedică sau nu. Iar te ridici. Poţi să mergi mai departe. Înapoi anii par mai grei, dar sunt ai tăi. Iubește-i! Binecuvintează-i! Ai îngerii cu tine !

Când nu te poți ridica și ura te ține la podea, amintește-ți că viitorul din trecut nu se şterge, ci se vindecă. Toate visele se fac bucăți dacă nu distingi binele de rău. Gustul dulce și amar atunci când uiți să privești în urmă este de neuitat. Mici sau mari, oamenii se mai caută, se mai privesc. Cine se aseamănă se adună, îşi fac surprize. Astăzi fac prezenţa la absenţa ta. Mi-am amintit de zâmbetul din ochii tăi. Privesc acolo unde îmi este primită privirea. Vocea ta este o vioară în inima mea. În ochii tăi şi astăzi răsare soarele. L-ai văzut? Te-ai lăsat mângâiat de raza de lumină? Eram acolo. Îngere, lângă tine stau. Nu te părăsesc. Am venit pe lume ca să te iubesc. Fericirea are culoarea ta. Speranţa moare ultima.

Timpul e un ac, iar noi suntem aţa din el. E viaţa ta, nu a altuia. Ne uităm urât şi nimeni nu zâmbeşte. Noaptea oraşul doarme, dar se respiră greu. Ziua toţi îşi iau măştile până le amestecă între ele, le încurcă, le scapă. Mai devreme sau mai târziu se sparg toate. Un copil şterge cu o gumă blocul ce l-a desenat strâmb. Blocurile sunt mai înalte la şosea. Ai văzut ce se află după blocuri şi ce electroşocuri ale vieții sunt pe bază de tratament? Alte desene se rostogolesc şi vorbesc, firesc. Nu îți pierde dragostea față de nimeni și nimic. Vrem nu vrem se întâmplă. Scapă cine poate. Orice flacără are şi scântei. Plânsul de durere poate deveni oricând o şoaptă dulce de bucurie.

Aurul străluceşte şi în noroi cu condiţia să se menţină aur. La momentul potrivit este luat şi pus la locul lui, la loc de cinste. Dar să fie aur şi nu metal comun, ori gaudent. Lumina nu stă sub obroc. La întrebările importante ale vieţii trebuie să îţi răspunzi singur…Sunt fericit, oricum ar fi. Într-un final totul va fi bine. Maşina vieţii nu poate să întoarcă în mijlocul autostrăzii. Sensul e unic, linia e dreaptă. Ieşirea e peste câţiva kilometri. Dar sunt şi locuri de popas. Odihneşte-te ! Bucură-te de peisajul vieții tale ! E minunat !

Hrisostom Filipescu

Croitorul de inimi

La un croitor vestit, vine-o inimă rănită

Și cu ochii plini de lacrimi, cere să fie cusută!

Croitorul o priveşte, plin de milă și căldură

Și incearcă să-i găsească fir şi petec pe măsură!

El o coase şi-o ,,descoase” despre ce s-a întâmplat,

Ştiind că nu-i prima dată, când vine la reparat!

Ea sfioasă-şi pleacă ochii:– ,,Ştiu, că nu te-am ascultat!

Mai repară-mă o dată şi promit că nu mai fac!”

Scuturându-şi capul, trist, croitorul o întreabă :

,, Scuză-mă, dar nu rezist… Cum de eşti atât de bleagă?

Te-am cusut de-atâtea ori, sfaturi bune, eu ți-am dat,

Însă nu trece prea mult şi iar vii la reparat!

Milă-mi este-acum de tine..ciudă-mi e că nu m-asculți,

S-alegi cu mai multă grijă şi să ştii când să renunți!

Te-arunci cu ,, capu”-nainte, crezând că stau brațe întinse,

Te trânteşti cu toată forța, de zid şi de uşi închise !

Uită-te şi tu la mine, că-s bătrân şi nu mai pot,

Teamă-mi e de ziua-n care, n-am să pot pune la loc

bucățelele pe care le-ai împrăştiat prin lume…!

Ai să pierzi inconştiento, chiar şi sufletul din tine!”

Fiecare-,,mpunsătură” care-i provoca durere,

O primea ca pe-o pedeapsă: resemnată…în tăcere!

Croitorul puse firul, tare, ca dojana grea!

–,,Sper c-această cusătură, să îți fie ultima!”

……………………………………………

Fiecare inimă cred c-a fost la croitor,

Cu o rană de cuvânt, de iubire sau de dor!

Cred că ați ghicit desigur, croitorul cel sărman,

Vestit, plin de iscusință… este creierul uman!

Dacă inima ar fi de natură ascultătoare,

Poate n-ar mai fi nevoie, creierul, să o repare!
_________________________
Liliana Smerea Vacaru
9 mai 2017
Sursa – Georgeta Stibli-Ghetu

„Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul…”

Este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau uşi, sau capitole. Important este să le poţi închide şi să laşi în urmă momente ale vieţii, momentele care se încheie.

Ţi-ai terminat munca?

Ţi s-a încheiat o relaţie?

Nu mai locuieşti în acea casă?

Ceea ce s-a întîmplat, s-a întâmplat, şi trebuie să te eliberezi, să te desprinzi de trecut. Faptele trec, şi trebuie lăsate să treacă! Schimbările externe pot simboliza procese interioare de evoluţie. A uita, a se desprinde, a se avânta. În viaţă, nimeni nu joacă cu cărţile însemnate, aşa că ai de învăţat cum să pierzi şi cum să cîştigi. Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul. Trecutul a trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni înapoi, nu te aştepta să te recunoască nimeni, nu aştepta ca, vreodată, cineva să-şi dea seama cine ai fost. Lasă deoparte resentimentul. Repetarea cu încăpăţânare a “filmului tău personal” îţi va face rău sufletului şi minţii, şi te va învenina şi amărî.

Viaţa nu se află decât înainte, niciodată înapoi. Poţi petrece mult timp din prezentul tău, scufundîndu-te în “de ce”-uri, în a revedea caseta şi a încerca să înţelegi cum şi pentru ce motiv se întâmplară cutare şi cutare lucruri. Dar te vei consuma degeaba şi la nesfârşit, căci în viaţă, tu, eu, prietenii, fiii, fraţii tăi, noi toţi, ne îndreptăm inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă, şi de a merge înainte. Nu ne putem afla în prezent, ducînd dorul trecutului. Nici măcar întrebându-ne “de ce”.

Dacă treci prin viaţă lăsînd “uşi deschise” pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ţi le scoţi din suflet? Posibilităţi de a te întoarce? La ce? Nevoie de explicaţii? Cuvinte nerostite? Tăceri care au invadat cuvintele? Dacă le poţi înfrunta chiar acum, fă-o. Dacă nu, lasă-le să se ducă, închide capitolele! Spune-ţi ţie însuţi că nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou. Tu însuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu există nimic către care să te întorci. Închide uşa, dă pagina. Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la care te întorci nu va fi acelaşi, căci nimic nu rămâne imobil sau static în viaţă. Pentru sănătatea ta mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte în viata ta.

Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nici o persoană, nici un loc, nici o muncă. Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci cînd ai venit pe lume, ai venit singur. Este, aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine însuţi, şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care îţi vine atît de greu să te desparţi astazi.

A se desprinde este un proces de învăţare care, din punct de vedere uman, se poate realiza. Adu-ţi aminte, nimic şi nimeni nu sunt indispensabili. Este numai obicei, rutină, nevoie.

Deci, închide, încheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te. Sunt multe cuvinte care înseamnă sănătate mintală, şi oricare vei alege, te va ajuta să mergi înainte în linişte.

Asta e viaţa!

Paulo Coelho

Zece lectii exceptionale oferite de Albert Einstein

Albert Einstein s-a aflat pe intregul parcurs al vietii sale, la limita dintre constiinta si materie. El sustine ca atata timp cat omul isi percepe trairile, gandurile si sentimentele ca fiind parti separate de restul universului, sufera de “iluzia optica a constiintei”. De asemenea, “lucrul cel mai frumos pe care il putem experimenta este MISTERUL. Aceasta este sursa adevaratei arte si stiinte. Cel care nu simte emotia acestui fenomen, cel care nu se poate opri pentru a admira cu uimire frumusetea, este precum un om mort: Ochii sai sunt inchisi.”

“Fiinta umana este parte din ceea ce noi numim univers, o parte limitata de timp si spatiu. El se experimenteaza atat pe sine, cat si gandurile si sentimentele sale, ca fiind separate de ceea ce este in jurul sau, un fel de iluzie a propriei constiinte. Aceasta iluzie reprezinta un fel de inchisoare pentru noi, limitandu-ne la dorintele noastre individuale, si la a simti iubire strict pentru acele cateva persoane care se afla in jurul nostru. Datoria noastra este de a ne elibera din aceasta inchisoare prin a ne extinde cercul compasiunii pentru a cuprinde toate fiintele vii si intreaga natura, in intreaga sa frumusete.” Albert Einstein

“Adevarata valoare a unei fiinte umane este determinata in primul rand de capacitatea si de intelepciunea prin care a atins eliberarea de sine.” Albert Einstein

In cele ce urmeaza, vom evidentia 10 “lectii” pe care marele savant ni le ofera, inspirate din vastele sale cunostinte:

1. Fii tu insuti

“Un om trebuie sa fie ceea ce este el cu adevarat, nu ceea ce crede ca ar trebui sa fie.”

2. Evolueaza

“Nici o problema nu a fost rezolvata de la acelasi nivel de constiinta de unde a fost creata.”

3. Cunoasterea vine o data cu experienta.

“Informatia nu este cunoastere. Singura sursa a cunoasterii este experienta.”

4. Urmeaza-ti curiozitatea

“Nu am nici un talent special. Sunt doar pasionat de curios.”

“Intotdeauna sa iti urmezi sfanta curiozitate.”

5. Concentreaza-te intotdeauna pe prezent

“Cel care poate sa conduca o masina in timp ce saruta o fata, nu acorda sarutului atentia care i se cuvine.”

“Invata din ziua de ieri. Traieste pentru cea de azi. Spera pentru cea de maine.”

6. Imaginatia este totul

“Imaginatia este totul. Ea este anticiparea a tot ceea ce ne atragem in viata. Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea.”

“Logica te duce de la A la B. Imaginatia te duce peste tot.”

7. Fa greseli

“O persoana care nu a gresit, nu a incercat nimic nou.”

8. Fii valoros

“In loc sa fii un om de succes, fa tot posibilul sa fii un om de valoare.”

9. Nu fii repetitiv

“Definita nebuniei: sa faci acelasi lucru in mod repetat si sa astepti rezultate diferite.”

10. Invata regulile pentru a putea juca mai bine

“Trebuie sa inveti regulile jocului. Apoi, trebuie sa joci mai bine ca oricine altcineva.”

“Nu renunta niciodata la ceea ce iti doresti sa faci. Cel care are vise marete este mult mai puternic decat cel care are doar informatii.” Albert Einstein

sursa – http://www.constiintacolectiva.ro/dezvoltare-personala/10-lectii-oferite-de-catre-albert-einstein#.Ws8gVn80mUk

„Sunt un om obişnuit, firesc; un condei în mâinile lui Dumnezeu. Sunt o virgulă în propoziția vieții și las pe Dumnezeu să pună punct sau semnul exclamării.”

Iartă, iubește, binecuvantează !

Ești o minune.

Bucură-te, bucuria mea !

„Nimic nu se întâmplă fără îngăduința lui Dumnezeu. În Biserică nu suntem copii, adulți, bătrâni, ci suntem cu toții tineri de diferite vârste. Poți avea 20 de ani și să te simți ca la 60 de ani. Experiențele, greutățile, necazurile, suspinele vieții te fac să te simți obosit. Și poți avea 55 de ani și să te simți ca la 18 ani, ba chiar să faci și trăsnăi, tumbe, acrobaţii specifice tinerilor. Mereu proaspăt. Vârsta este doar o cifră, un ambalaj. Interiorul este același. Oamenii cu lumina aprinsă sunt oameni sănătoşi, nemărginiţi.

Fiecare generație a avut provocările ei. Plusuri și minusuri. Și nu înseamnă nimic! Tinerii au frământări, au nevoie de modele, de iubire și de sens. Să știe de unde vin și încotro se duc. Să nu fie singuri pe Cale, să fie ascultați. Au multe de oferit! Generațiile care vin sunt generații care împletesc armonios inteligența cu sentimentele, adică putem vorbi despre inteligență emoțională.

Sunt un om obişnuit, firesc; un condei în mâinile lui Dumnezeu. Sunt o virgulă în propoziția vieții și las pe Dumnezeu să pună punct sau semnul exclamării.

Referitor la formări încă mai învăț la școala vieții. Aici se dau restanțe până se iau note de trecere. În ochii lui Doamne suntem cu toții de 10. Dumnezeu nu ne iubește după nota din carnet, din diplome sau după alte criterii ale lumii acesteia. Ce părinte nu își iubește copilul după nota din inima sa?! Dacă cineva a picat pe un subiect, nu înseamnă că e mai înțelept decât cineva care a avut un alt subiect. Notele sunt doar o ruletă rusească. Nu reflectă nimic. Aptitudinile sunt cele care fac „diferența”, nu cartoanele.

Trăim într-o perioadă în care nivelul de studii şi competenţe a scăzut mult. Oricine poate avea oricând o diplomă de licenţă şi nu numai. Nu mai putem vorbi despre intelectualii de altădată, la nivelul de odinioară. De aceea, se ridică ştacheta spre masterate, doctorate ca să se separe calitatea de cantitate. Este mult de discutat pe subiectul acesta. Aşadar, avem nevoie și de experiențe personale, nu numai de informații.

În altă ordine de idei, fugim de noi ca să ne întâlnim cu noi. Cel mai lung, dar și cel mai frumos drum este drumul către tine însuți. Hristos nu are nevoie de moarte lăuntrică, ci de înviere lăuntrică, de viață, de iubire. Dacă nu ai limba friptă nu îmi poți vorbi despre durere. Te simt. Poţi fi scolastic, dar nu vibrezi cu mine. Dacă nu te rogi, nu îmi poți transmite stare de rugăciune. Dacă nu primești iubire, nu știi să iubești. Dacă nu te ierți, nu poți ierta pe ceilalți și tot așa. Nu știi ce gust are. Teoretizezi, dar nu transmiți nimic. Cuvintele au nevoie de încărcătură, de pătruns în miez. Nu avem nevoie de informații, căci acestea sunt peste tot, avem nevoie de experiențe, de trăire.
De curaj!

Oamenii te pot apropia sau depărta de tine însuți. Culmile pe care ne putem ridica sau hăurile în care ne putem afunda. Uneori lacrimile ajung în suflet și îl inundă. Necazurile ne fac mai puternici, ne ajută să supravieţuim altfel, la un alt nivel. Orice om are momente de tristețe, de regăsire, de cădere și ridicare. De gol sau plin, de lumină și întuneric, de lacrimi și zâmbete. Face parte din procesul de purificare, de catharsis. Nu am ști să prețuim bucuria dacă nu am trece prin durere și invers. Toate au rostul lor pedagogic. Bineînţeles că am astfel de momente, ca orice pământean. Important este ce fac cu acea stare. În astfel de momente mă întreb: Ce vrea Doamne să îmi spună aici? Ce am de învățat din această experiență? Ce am de iertat, de iubit? Ce simt eu acum? Cui dau asta? Stare de prezență continuă, aici, acum.

Mutând gândul, iertând și iubind. Iertarea și iubirea sunt cele două aripi cu care zburăm spre cer. Nu putem cere pace pe pământ, dacă în noi înşine sunt adevărate câmpuri de luptă. Nu putem cere sănătate, dacă ducem o viaţă care ne face să fim bolnavi. Momente de coborâre în interior cu sinceritate şi de făcut curat acolo… Aerisim, scuturăm, ştergem praful de pe toate obiectele şi chipurile din suflet, dacă este nevoie înlocuim piese din decor. Înţelegem când cineva vine în viaţa noastră şi când este nevoie să eliberăm acei oameni din odăi. Atât am putut creşte, evolua împreună. Sinceritate şi curaj lăuntric!”

-Hrisostom Filipescu

„Ieri este ieri, azi este o bucurie, maine este un dar…”

De aceea nu cred in “maine”. Nu cred in “poate”, “vedem”, “vorbim”, “ma gandesc”… Nu cred in amanari si nici in promisiuni facute fara credinta. Nu cred in cuvinte dincolo de care nu e nici suflet, nici emotie, nici CUVANT ci doar falsa speranta.

Nu cred in oamenii care gasesc o problema pentru fiecare solutie; in oamenii care vad mai degraba ce nu ai reusit, decat pragurile peste care ai trecut.

Nu cred in indiferenta si nici in uitare. Nu cred in tacerea ce naste prapastii dupa cum nu cred nici in tacerea nascuta din hauri nerecunoscute. Ori nenumite. Dar cred in tacerea simpla si buna ce picura balsam pe suflet atunci cand te doare si cand nu e nevoie de cuvinte ci doar de traire.

Nu cred in linia de mijloc ce inseamna compromis. Cred insa in linia de mijloc ce vine din echilibru.

Cred mai degraba in solitudine decat in prieteniile de nevoie. Cred in cuvantul nerostit- dar respectat.

Cred in incurajari, in blandete si in a fi prezent cand, unde si cum trebuie.

Cred in amintirile ce nu te lasa sa uiti cine esti, ce te pastreaza uman.

Cred in emotii traite in arsita, a caror incandescenta ilumineaza anii ce vin.

Cred in barbatul a carui palma imi cunoaste masura taliei asa incat sa-mi poata spune: “Ai mai slabit…”.

Cred in mine.

Pentru ca, mai mult decat orice, cred in azi.” (Gina Butiuc)

Credem ca nu mai este nimic de adaugat la titlul acesta.

Ieri nu mai poate fi schimbat

si din clipa in care a disparut dincolo de orizontul lui ACUM, ne mai poate influenta doar daca ii permitem. Doar gandindu-ne la ceea ce s-a intamplat, facem ca trecutul sa aiba putere asupra noastra. In clipa in care il dam uitarii si nu il mai hranim cu gandurile noastre, intamplarile trecute dispar. Fireste ca raman efectele” actiunilor trecute, dar nehranindu-le cu ganduri…efectele acestea dispar mult mai repede.

Azi este o bucurie caci BUCURIA este tot ceea ce conteaza in acum si aici. Ganditi-va ce magic ar fi daca am reusi sa ne bucuram de orice om de langa noi, fara sa ne gandim ca nu este cine am vrea noi sa fie. Ce minune ar fi sa ne bucure tot ceea ce facem indiferent cat de important sau aparent fara sens este, fara sa ne gandim ca am vrea sa facem orice altceva. Ganditi-va ce frumos ar fi sa ne bucuram ca niste copii de locurile prin care trece fara sa ne dorim sa fim in alta parte. Ganditi-va cat de sublim ar fi sa consideram trecerea fiecarei clipe ca pe o bucurie. Cum ne-ar fi viata atunci? Probabil mult mai buna si mai senina, precis am fi eficienti, mai linistiti si mult mai sanatosi, fara sa ne mai simtim haituiti si obligati de toti sa facem exact ce nu vrem. Bucuria este una dintre cheile pe care am primit-o cu 2000 de ani in urma in versetul care spune: Bucurati-va si rugati-va neincetat. Pana si rugaciunea fara bucurie nu este decat un act automat si gratuit.

Maine este un dar,

ei bine da…in fiecare dimineata primim darul unei noi vieti, si nimeni si nimic nu ar trebui sa ne impiedice sa o luam de la inceput, sa schimbam ceea ce nu ne place la comportamentul propriu, sa schimbam ceea ce spunem si ceea ce facem, ceea ce gandim si ceea ce simtim, sa iesim din automatismele ce ne mananca inutil energia. 99% din actiunile noastre sunt reflexe, nu ne mai gandim cand facem ceva. Asta pe de o parte este bine, dar pe de alta parte nu este un lucru prea bun pentru ca nefiind constienti nu contribuim cu energia noastra la miracolele ce se intampla in fiecare clipa. Maine este un dar pentru ca suntem precum niste copii in dimineata craciunului intrebandu-se daca au fost suficient de cuminti pentru a primi darul dorit…Darul lui maine este unul numai bun pentru cresterea noastra si de cele mai multe ori nu conteaza nici ce spunem noi, nici ce spun ceilalti, chiar daca pare ca nu il meritam…tot il primim la timp ca sa ne inflorim aripile.

Intamplarile de ieri nu mai sunt!

Intamplarile de azi sunt o bucurie!

Intamplarile de maine sunt darul facut de divinitate, cresterii noastre!

Sa spargem clepsidrele in care mintea tine timpul captiv si sa lasam nisipul clipelor sa se scurga si sa ne alcatuiasca viata eliberate de asteaptari si dorinte!

http://www.astrosofia.ro/

Conversatie cu o femeie inteligenta.

Intr-o scurta conversatie, un barbat intreaba o femeie:

– Ce tip de barbat cauti?

Ea ramase un moment tacuta, il privi in ochi si ii zise:

– Vrei sa stii intr-adevar?

El raspuse:

-Da!

Atunci ea incepu sa zica:

– Fiind femeie sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat…

Imi pun intrebarea: Ce poti tu sa aduci in viata mea?

Barbatul ramase privind. Gandea cu siguranta ca este vorba de bani.

Ea, stiind ce gandeste el, spuse:

– Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii. El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind-o ii ceru sa explice mai in detaliu.

Ea zise:

– Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental.

Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleaga prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad.

Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu “ascultatoare”. Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc.

Caut un barbat care sa inteleaga ca sexul are importanta lui intr-un cuplu dar ca nu determina existenta cuplului care se vrea cu adevarat fericit.

Si o femeie adevarata nu va accepta niciodata langa ea un barbat care este extraordinar … dar numai o ora! Pentru simplul motiv ca ziua are 24 de ore !

Cand termina, se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator.

El ii zise:

– Ceri mult.

Ea raspunse:

– Valorez mult!

pentru toate femeile din lista mea si pentru toti barbatii care stiu cat valoreaza…respect!

21 de citate despre inteligenta care ma inspira zilnic

1. Omul înţelept nu-şi calculează şansele. El îşi fixează ţelul şi apoi îl atinge. – Lao Tise

2. Inteligenta nu înseamnă să nu faci greşeli, ci să vezi repede cum poţi să le îndrepţi – Berlot Brecht

3. Avantajul omului inteligent este că poate face pe prostul ori de câte ori are chef. – Woody Allen

4. Există trei metode de a învăţa înţelepciunea: prima este prin reflecţie, metoda care este cea mai nobilă dintre toate; a doua este prin imitaţie, metoda cea mai facilă; a treia este prin experienţă, metoda cea mai amară dintre toate. – Confucius

5. Niciodată nu trebuie să te ruşinezi în a mărturisi ce ai greşit. Înseamnă doar să spui, cu alte cuvinte, că astăzi eşti mai înţelept decât ieri. – Marcel Achard

6. În toate lucrurile din lume, şi în cele omeneşti ca şi în cele naturale, nu există coincidenţe neaşteptate; fiecare mişcare, fiecare eveniment, orice întâmplare, cât de mârunta, care are loc în aer sau pe pamânt – chiar zborul unei insecte sau încolţirea unui fir de iarbă, ca şi un razboi sau izbucnirea unei pasiuni în inima omului – toate sunt într-o strânsă legatură si poartă pecetea inteligenţei umane. – Massimo Bontempelli

7. Inteligenţa, oricât de mare nu e suficientă de a te curăţa de prejutecăţi. Cu cât inteligenţa e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinică, pentru că ai aparat să o justifici. – Petre Tutea

8. Fără îndoială, femeia este mai inteligentă decât bărbatul, fie şi pentru faptul că de-a lungul istoriei a avut ingeniozitatea să supraveţuiască abuzurilor bărbăţilor. – Marcio Barrios

9. Termenul de „inteligent“ cuprinde: vicleşug, şiretenie, îndemânare, răutate, hotarâre, prudenţă şi, la nevoie: curaj, forţă, vitejie. – Antonio Arletti

10. Să nu te cerţi cu oamenii mai mult decât cu tine însuţi. – Lucian Blaga

11. Ce este un om inteligent? Acela care pătrunde uşor şi complet în spiritul lucrurilor şi în intenţia persoanelor, acela care ajunge la scop pe calea cea mai scurtă. Vedere clară şi supleţe de gândire, fineţe critică şi posibilităţi de invenţie, acestea sunt atributele omului inteligent.

12. Daca vrei să te înveţi – învaţă pe alţii! – Cicero

13. Când apare un om deştept pe lume, poţi să-l recunoşti după faptul ca toţi prostii îl urăsc. – Bisanne de Soleil

14. Inteligenţa omului înţelept constă în aceea că nu judecă pe ceilalţi, îi lasă să se judece ei înşişi, şi el doar citeşte şi înregistrează verdictul lor. – Ralph Waldo Emerson

15. O educaţie bună este izvorul întregului bine în lume. – Immanuel Kant

16. Prietenia unui om deştept e mai de preţ decât prietenia tuturor proştilor. – Democrit

17. Tinereţea e timpul de a învăţa înţelepciunea, bătrâneţea e timpul de a o aplica. – Jean Jacques Rousseau

18. Nu sunt pierdute decât acele bătălii pe care nu le începi niciodată. – Mircea Eliade

19. E foarte important să ştii când să vorbeşti şi când să taci. – Seneca

20. Oamenii inteligenţi nu au nevoie de sfaturi. Proştii nu le vor lua – Benjamin Franklin

21. Inteligenţa găseşte căi de a învinge forţa brută. – Victor Duta

Cred că suntem cele mai interesante 21 de citate despre inteligenta pe care eu le-am citit până acum şi pe care le recomand tuturor.

 

Toamna cu miros de iubire…

A venit toamna. O simt. Ii aud pasii incurcati si reci. Azi o simt chiar daca nu e mai rece, asa cum se intampla in toate celalalte zile de altfel. Incepi sa le simti abia atunci cand isi pierd din caldura, Cu toate astea, toamna este ca o a doua primavara, iar fiecare frunza e o floare.

Pentru unii toamna inseamna melancolie, natura amortita, frig, vant si ploaie… toate inseamna apropierea de sfarsit : sfarsitul unui an, unei veri, unui capitol din viata, iar pentru altii, iubire…pur si simplu iubire.

Sentimentele uscate de arsita verii, reinvie odata cu venirea toamnei. Iar ratiunea ia locul pasiunii si spune stop. Sufletul meu, mutilate de infinitele luni de vara, in sfarsit rasufla usurat in bataia racoroasa a vantului tomnatic. Se poate odihni pe o banca in parc, inconjurat de frunze si culori, depanand amintiri. Privesc cum toate gandurile si aspiratiile lui puerile si arzatoare de o vara, se scufunda infailibil, si este injectat cu realitate.

Ea….cu noptile ei din ce in ce ai lungi si diminetile reci, cu mirosul de frunze uscate, cu adierea rascolitoare a vantului, cu soarele stins ce scalda natura intr-o lumina difuza, cu norii cenusii ce ne trimit la visare, la ploaia mocaneasca ce ne trezeste nostalgii adormite… toamna este incomparabila. E trista, dar are o frumusete unica.

Sunt clipe de toamna in sufletul fiecarui om, sunt clipe in care timpul nu se mai aude, iar secundele sunt imbricate in hainele fericirii. Sunt inceputurile de toamna care ma lasa sa dansez in visul meu, sunt frunzele uscate care deseneaza un curcubeu pe pielea mea, e soarele care respire secunde tomnatice si cerul care imi atinge ochii. E pamantul rece de sub talpi si pasii spre sufletul toamnei, e pasarea care alearga spre visele ei si fluturii care se imbraca cu tacerile unor seri albastre. Sunt emotiile unui inceput de toamna si mirosul unui verde transformat in cenusiu, sunt melancoliile dulci ale unor seri reci. E un anotimp al inceputurilor…de anotimp, de fericire, de iubire.

Toamna se Numara nostalgii, sperante si vise. Toamna asta inseamna copilarie, ciocolata calda si pulovere moi.

Miroase a toamna…. E toamna mea !

Un articol de Gandore Francisca

Si la final…

22 de citate foarte frumoase despre Toamna, frumusetea si dorurile ei

Toamna este despre culori, lumini, frunze, copaci, iubire, doruri si cuvinte. Descopera cateva dintre cele mai frumoase citate despre toamna, citate care surprind cel mai bine esenta si frumusetea acestui anotimp.

„Nu ma pot indura sa risipesc, stand in casa, ceva atat de pretios ca un rasarit de soare in toamna. Asa ca imi petrec in aer liber toate orele zilei.” – Nathaniel Hawthorne

„Toamna este a doua primavara cand fiecare frunza este o floare.” – Albert Camus

„Exista o armonie in toamna si o stralucire in cerul ei, care nu poate fi regasita de-a lungul verii, ca si cum n-ar putea fi, ca si cum n-ar fi fost vreodata.” – Percy Bysshe Shelley

„Fiecare frunza imi sopteste fericirea, planand catre pamant din copacul toamnei.” Emily Bronte

„Culori fioroase isi incep timpuria cucerire a dealurilor, asmutite de vanturile toamnei. Toamna este insusi artistul.” Takayuki Ikkaku

„Un vant a aruncat departe ploaia, a luat cu el cerul si frunzele, lasand in spate doar copacii. Cred ca am ajuns sa cunosc prea bine toamna.” – E.E.Cummings

„Primavara trece si fiecare isi aminteste de propria inocenta. Vara trece si fiecare isi aminteste de propria exuberanta. Toamna trece si fiecare isi aminteste de propria adoratie. Iarna trece si fiecare isi aminteste de propria perseverenta.” Yoko Ono

“Cadeam. Cadeam prin timp si spatiu si stele si cer si tot dintre ele. Cadeam timp de zile si saptamani si ce parea toata viata de-a lungul intregii vieti. Cadeam pana cand am uitat ca eu cadeam. Jess Rothenberg

“Sa stii ca transformarea incepe uneori cu o toamna. Asa ca niciodata sa nu blestemi toamna.” Yasmin Mogahed

“Doua sunete ale toamnei sunt inconfundabile… fosnetul frunzelor rigide si grabite suflate de-a lungul strazii de un vant tafnos si crancanitul unui stol de gaste migratoare.” Hal Borland

„Fiecare om trebuie sa isi gaseasca timp , sa se aseze si sa priveasca caderea frunzelor.” – Elizabeth Lawrence

„Nici frumusetea primaverii si nici cea a verii nu are gratia pe care am zarit-o in al toamnei obraz.” (John Donne)

„Daca timpul ar fi avut frunze, ce toamna!” (Nichita Stanescu)

„Toamna poarta mai mult aur in buzunar decat toate celelalte anotimpuri la un loc.” (Jim Bishop)

„Vantul de toamna schimba culorile frunzelor. El mi-a pus in par primul fir alb.” (Haiku,Natsume Soseki)

“Deseori, mai ales toamna, isi punea intrebari in legatura cu tinuturi salbatice si viziuni ciudate cu munti pe care nu le-a mai vazut niciodata venind in visele sale.” J.R.R. Tolkien

„O floare nestiuta/de pasari si fluturi:/cerul toamnei.” Matsuo Basho

„A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.” (Nichita Stanescu)

„Iubesc toamna. O iubesc datorita graitoarelor ei parfumuri si din cauza lucrurilor care mor, lucruri de care nu mai trebuie sa ai grija vreodata si gratie ierbii care inceteaza sa se ridice.” (Mark Van Doren)

„Toamna iti castiga sufletul intru totul prin apelul ei mut la compasiune fata de descompunerea ei.” (Robert Browning)

„Toamna a deliciilor! Sufletul meu cel mai adanc este cununat cu ea; daca as fi o pasare, as zbura de-a lungul intregului pamant in cautarea a noi si noi toamne.” George Eliot

sursa – garbo.ro