11 lucruri pe care noi, femeile, ar trebui sa NU le mai facem!

Este timpul sa privim viata altfel, cu alti ochi, cu o alta atitudine. Avem tendinta de a uita de noi… Asa incat ar trebui sa…

1. Ar trebui sa… nu ne mai simtim modest atunci cand inregistram un succes profesional sau o reusita intr-un domeniu care ne pasioneaza. Femeile sunt cunoscute pentru capacitatea lor de munca extraordinara, pentru devotement si responsabilitate. Cand vine insa vorba de laude, nu prea stim insa sa ni le asumam in egala masura! Sa fim mandre ca putem oricand sa ne afirmam si sa avem un cuvant important de spus in toate mediile in care activam! La serviciu, in societate, acasa, femeile se descurca admirabil si e uimitor cum in aceasta perioada in care traim, ele reusesc sa faca fata atator provocari.

2. Sa nu ne mai spunem noua insine, “nu”. Nu lasa ca insecuritatile si anxietatile sa decida in locul tau, pentru ca altfel vei sfarsi ratand o multime de experiente. De asemenea, noi femeile mai avem tendinta de a ne regla comportamentul in functie de parereile celorlalti; ne pasa prea mult de “gura lumii”. Vrem mereu sa ne incadram in standrde ale perfectiunii, din punct de vedere social si fizic, uitand cine suntem noi de fapt si ce ne dorim cu adevarat…

3. Sa nu mai fim tot timpul la picioarele lor! Prea mult levitam in jurul barbatilor ca in jurul unor Sori, dorind obsesiv sa nu le lipseasca nimic, sa dispuna de tot confortul din lume. Barbatii sunt asemeni noua, persoane mature, responsabile, capabile sa aiba grija de propria persoana si nu niste „copii mari”, care au nevoie de “mamica iubitoare”. Iar daca sunt barbati care nu au inteles acest lucru, prin comportamentul nostru le vom da de inteles ca este timpul sa o faca si nu le aducem de fapt, decat un maaare serviciu! 🙂 In acest fel vom reusi sa ne concentram si noi mai mult asupra idealurilor, dorintelor si placerilor noastre.

4. Ar trebui sa nu mai vedem mancarea ca pe un inamic. In toate cercurile de femei, mancatul si slabitul sunt subiecte obsesive. Este normal sa avem grija de corpul nostru, dar mancarea nu ar trebui sa fie inamicul nostru ci aliatul nostru. De aceea este bine sa aderam la acel stil de viatacare ni se potriveste cel mai bine. Beneficiile unei alimentatii sanatoase, sunt inestimabile.

5. Ar trebui sa incetam sa ne mai vedem atat de critic. Ne auto-analizam corpul pana in cel mai mic detaliu. Ar trebui sa invatam sa ne iubim, sa ne privim in oglinda cu drag sa ne zambim noua insine, pentru ca toata lumea sa ne zambeasca. NImic nu este mai atragator decat increderea de sine!

6. Sa nu ne mai agatam de regrete si vina! Este mai bine sa constientizam aceste sentimente si sa invatam sa le lasam in urma si sa… trecem peste. Nu exista o stare mai placuta de eliberare, decat aceea cand sufletul este eliberat de sentimente negative, lasand locul unui present mai bun si unui viitor mai optimist.

7. Sa… nu mai purtam tocuri in fiecare zi. Femeile din intreaga lume sunt supuse presiunii de a arata minunat in orice clipa, de a atinge “acele” standarde. Chiar daca, dupa cum stim, tocurile ne dau o anume alura, exista posibilitatea si de a arata foarte bine purtand incaltaminte mai comoda. Lejeritatea ne da de asemenea o stare de bine, un sarm aparte.

8. Ar trebui si sa… incetam a ne mai compara vietile noastre cu ale celorlalte femei. Este clar ca fiecare avem drumul nostru in viata. Ca fiecare avem fericirile si nefericireile noastre, urcusurile si coborisurile, indiferent de ceea ce se vede pe Facebook. Este mai bine sa ne bucuram de ce avem in prezent, de oamenii frumosi care exista in jurul nostru.

9. Si… de asemenea, ar trebui sa nu ne mai intereseze vietile celorlalte femei. Nu ar trebui sa le judecam pentru viata lor sexuala sau pentru alegerile pe care le fac. Ar trebui sa cultimvam mai degraba sentimentul acela de prietenie profunda pe care o simtim cand ne strangem “noi fetele”, la cafea si ne povestim frimituri de viata si ne auto-incurajam atunci cand avem probleme.

10. Ar trebui sa… nu ne mai fie frica de singuratate, cand de fapt ar trebui sa privim aceste momente ca pe o posibilitate de a ne regasi, de a evolua profesional sau de a ne preocupa de hobby-urile noastre.

11. Sa nu mai fim in realtii cu barbati doar de ochii lumii! Toate stim in adancul sufletului nostru ceea ce ne dorim cu adevarat! De ce sa stam alaturi de cineva care nu ni se potriveste sau care ne face rau doar de teama ca putem fi judecate?
*dupa o idee originala aparuta in Huffington Post

www.garbo.ro

Avem în noi o energie de vindecare mai presus decât orice boală! Sa invațăm să o folosim.

În fiecare dintre noi există o forţă mai presus decât orice boală. Ar fi de un folos uriaş să învăţăm să o folosim, pentru a ne recâştiga sănătatea

Organismul nostru a fost creat pentru a se menţine sănătos de la sine, cu propriile-i puteri. În fiecare dintre noi există un doctor care ne tratează cu aceeaşi grijă şi bunăvoinţă, indiferent dacă avem sau nu card de sănătate. Şi care este gata să ne sară în ajutor zi şi noapte, la sfârşit de săptămână ori în zilele de sărbătoare.

Numele lui? “Doctor Ego”, adică propriul nostru organism, poziţionat, de la natură, pe autoreglare şi capabil să vindece, cu propriile-i puteri, peste jumătate din totalitatea afecţiunilor acute cu care ne confruntăm. Dacă în urmă cu doar un deceniu, afirmaţiile acestea păreau poveşti, acum ele au fost dovedite.

“Da”, afirmă specialiştii, “vindecătorul” dinăuntrul nostru ştie să lipească oasele rupte, să regenereze celulele din piele, din sânge sau din ficat, să înlăture, cu ajutorul enzimelor reparatorii, defectele din ADN (substanţa ereditară). Adeseori, toate acestea funcţionează fără un ajutor activ. Sistemul imunitar învinge fără probleme o răceală sau o infecţie intestinală, atâta vreme cât noi îi oferim organismului odihna necesară.

Dar lucrurile stau cu totul altfel, în cazul problemelor acute de sănătate. Cei ce se luptă cu un colon iritabil, migrene, reumatism, alergii sau dureri de spate persistente ar face bine să-şi activeze ţintit forţele vindecătoare, respectând cele 5 strategii pe care vi le prezentăm mai jos:

1. Eliberaţi drumul vindecării

Pentru a ne activa forţele de autovindecare pe care le avem de la naştere fiecare din noi, e nevoie, înainte de toate, să dăm la o parte blocajele pe care singuri ni le punem în drum. Este vorba despre deprinderile greşite ale vieţii de zi cu zi, pe care nu le mai simţim ca nocive: fast-food-ul, lipsa de somn, fumatul sau excesul de alcool.

Cei ce dorm prea puţin, mănâncă în exces burgeri şi cartofi prăjiţi şi îşi menţin nivelul de stres ridicat anihilează complet capacitatea organismului de a se apăra, şi autovindecarea este blocată. Printre recomandări, mai ales pentru supraponderali, se află şi porţiile mai mici în farfurie. Reducerea caloriilor este una dintre cele mai eficiente măsuri, capabile să activeze vindecarea, mai ales în cazul afecţiunilor cronice.

După cum arată studiile, reducerea caloriilor atenuează artroza, hipertensiunea, diabetul şi migrenele, permiţând mecanismelor reparatorii genetice să funcţioneze mai bine.

2. Găsiţi-vă propria cale medicală

Experienţa arată că drumul spre vindecare nu este nici drept şi nici previzibil. Este nevoie, adeseori, de răbdare şi de flexibilitate. Pentru că bolile grave nu pot fi eradicate doar prin puterea plantelor, a luminii sau a gândirii. Celor ce combină inteligent medicina alopată cu metode complementare, tratamente cu plante, medicina tradiţională chineză sau indiană, acupunctură, homeopatie, mişcare şi sport, li se deschid noi perspective. În multe cazuri, chiar şi simpla decizie de a lua frâiele vindecării în propriile mâini produce primii paşi spre vindecare.

Recomandare: Întrebaţi medicul de familie ce metode alternative aţi putea folosi şi profitaţi de experienţa altor pacienţi.

3. Ieşiţi din zona de confort

O mare parte din forţele de autovindecare funcţionează după o schemă pe care medicii o numesc “principiul reacţiei la stimuli”: un impuls din exterior, primit de organism, îi repune acestuia, încet-încet, în funcţiune forţa destabilizată. Acest impuls (de obicei este vorba de ceva care irită) este folosit de o mulţime de metode terapeutice: de la tratamentele cu apă caldă şi rece ale lui Kneipp, la acele înfipte în piele de acupunctori şi până la masajele musculare.

Şi puterea vindecătoare a mişcării funcţionează, parţial, după acest model. Activitatea fizică “împinge” dozat organismul să iasă din zona sa de confort. Succesele sunt, uneori, senzaţionale. Astmaticii “antrenaţi” fizic fac mai rar crize de sufocare, diabeticilor de tip 2 le scade nivelul glicemiei şi nevoia de insulină, iar persoanele cu depresii îşi recâştigă încrederea. Mişcarea ca medicament acţionează cu succes chiar şi în terapia anti-cancer. Mai ales în cazul cancerului intestinal, sportul reduce rata de mortalitate cu 30 de procente. Este mai mult decât s-ar putea spera de la chimioterapie.

4. Făceţi-vă aliaţi de nădejde

Relaţiile cu familia şi prietenii reduc numărul îmbolnăvirilor şi grăbesc regenerarea. Este o observaţie pe care o fac tot mai mulţi medici în legătură cu pacienţii lor. Persoanele cu forţe de autovindecare puternice se află, de regulă, într-un echilibru psihic şi social. Explicaţia o oferă psihoneuroimunologia, care se ocupă cu “colaborarea” dintre psihic şi imunitate. “Implicat în relaţiile sociale şi neapăsat de spaime sau de stresul cronic, sistemul imunitar al organismului funcţionează, în mod evident, mai bine”, spun experţii.

Sprijinul vine şi din partea unor “susţinători” din alte “lumi”: Dumnezeu, Iisus, Maica Domnului. Sute de studii ajung la concluzia că oamenii care urmează regulat o practică spirituală au nevoie de mai puţine calmante după o operaţie, depăşesc mai repede o depresie sau se vindecă mai uşor după un atac de cord. Faptul că spiritualitatea acţionează ca un medicament are multe cauze. Stresul dăunător poate fi, de pildă, redus, dacă ne putem “delega” grijile, către o instanţă superioară. Şi trăirea transcendentală din timpul meditaţiei sau al rugăciunii reprimă neliniştile lumeşti şi durerile.

5. Acordaţi-vă pauze regulate de odihnă (refacere)

Medicul dinăuntrul nostru atinge forma maximă atunci când organismul îşi găseşte odihna. Relaxarea stimulează procese extrem de importante din trup. Irigarea cu sânge se ameliorează, iar procesele inflamatorii cedează. Şi pentru că infecţiile produc numeroase boli, de la arterioscleroză, infarct miocardic şi reumatism, până la intestinul iritabil, odihna şi relaxarea acţionează ca un remediu universal. Practicaţi consecvent respiraţiile urmărite mental şi luaţi-vă mai multe pauze de relaxare pe zi.

Atenţie! 4 simptome care cer intervenţia medicului

Autovindecarea îşi are şi ea limitele ei. În cazurile următoare, trebuie consultat medicul:

* Febră: Dacă scade şi creşte brusc sau dacă ţine mai multe zile.

* Scăderea în greutate: Dacă se pierd peste 5% din totalul de kilograme în 3 luni (involuntar).

* Dureri de spate: Dacă apar însoţite de febră şi paralizie (la picioare).

* Dureri de cap: Dacă sunt puternice, însoţite de febră, ceafă înţepenită sau de simptome neurologice (de ex. dereglarea vederii).

sursa – http://tipadela3.ro/stiri/avem-noi-o-energie-de-vindecare-mai-presus-decat-orice-boala-invata-sa-o-folosesti/

Ce regreta barbatii?

Un studiu american, realizat pe un esantion de 500 de barbati, a evidentiat faptul ca relatiile si chestiunile care tin de iubire ocupa primele locuri in topul regretelor lor.

Relatiile si iubirea? Nu-i asa ca suna ciudat? Barbatii sa aiba regrete vis-a-vis de relatii si iubire?

Da, tocmai ei! Tocmai ei regreta deciziile gresite, tocmai ei regreta neatentia, ideile preconcepute, timpul pierdut aiurea in relatii disfunctionale, tocmai ei regreta alegerile facute in functie de niste criterii superficiale.

Care ar fi principalele regrete ale barbatilor?

Iata ce am aflat:

1. Au sperat că partenera se va schimba. In ciuda tuturor dovezilor ca acest lucru nu se va intampla.

Asta este o eroare valabila si pentru femei si pentru barbati. Pur si simplu nu inteleg de ce atatia oameni nu vor sa inteleaga un lucru simplu – o relatie care incepe prost nu are prea mari sanse sa continue bine!

2. Si-au ales iubite care nu le impartaseau pasiunile, doar pentru ca aratau bine.

Pe termen scurt, alegerea unei femei strict pe criteriul “ambalajului” poate functiona. Repet, pe termen scurt. Ce te faci insa pe termen lung, cand iti dai seama ca pe sub tipla totul este putrezit?

3. Au presupus ca femeile sunt intr-un anumit fel si s-au comportat in relatie conform tuturor cliseelor pe care le-au stiut de la tatii sau prietenii lor.

Complicata treaba asta cu convingerile si cliseele. Este o scurtatura spre dezastru. Este pericolus sa intri intr-o relatie cu idei preconcepute.

4. Nu s-au pus prea des în pielea iubitelor lor.

Asta cred ca facem toti, in mod instinctiv. Aici cred ca toti barbatii au de lucru pe parcursul vietii.

5. Au ramas prea mult in relatii dezechilibrate – fie ei au iubit prea mult, fie s-au lasat impresionati de devotamentul unei femei pentru care nu simteau decat simpatie, de fapt.

O discutie lunga… De ce ramanem in relatii care nu merg? Oho, sunt 1000 de motive.

6. Au presupus ca ea stie ca e iubita si nu au spus prea des acele 2 cuvinte.

In vremurile actuale, cele doua cuvinte sunt un soi de tabu si pentru barbati si pentru femei… din pacate. Prea multi oameni isi fac gradini superbe si apoi le lase in paragina.

7. Nu au spus ce-i deranjeaza, pentru ca nu era cool. Ceea ce in timp a dus la acumularea de mari frustrari si la reactii exagerate in chestiuni aparent minore.

Comunicarea precara sau chiar absenta comunicarii poate genera adevarate prapastii in relatii. Ai o gura? Deschide-o! Nimeni nu e obligat sa ghiceasca ce simti.

8. Au aruncat cuvinte grele sau chiar o palma intr-o cearta aprinsa si si-au jignit partenera peste limita la care o impacare ar mai fi putut fi posibila.

Cum sa abordam un conflict? Interesanta tema! Inca nu am scris despre ea, dar urmeaza. Din pacate, multi oameni nu inteleg faptul ca abuzul verbal poate fi extrem de daunator in viata de cuplu.

Cam astea ar fi principalele regrete ale barbatilor, potrivit studiului american. Mie mi se par interesante. De ce? Pentru ca arata ca niste lectii constientizate.

Toti facem greseli pe parcursul vietii, toti ne luam palme… toti avem din ce invata. Altfel cum am putea creste?

Cu multumiri! sursa – http://www.vulpescu.eu/2014/07/23/ce-regreta-barbatii/

 30 de lucruri de care sa iti amintesti in momentul in care viata pare nedreapta

Tu esti cel care trebuie sa depuna efortul, Dumnezeu iti arata doar calea.

Sunt momente in care lucrurile nu sunt asa cum iti doresti;

sunt momente in care simti ca nu mai poti si ai vrea sa renunti;

sunt momente in care viata pare nedreapta;

sunt momente in care te gandesti ca nu vei mai vedea niciodata luminita de la capatul tunelului… pentru astfel de momente, am sa iti zic cateva lucruri.

As vrea sa tii minte toate aceste mici lucruri:

1. Nu conteaza cat de incet mergi atata timp cat nu te opresti.

2. Trebuie sa razi inainte de a fi fericit, de teama ca vei muri fara sa fi ras vreodata.

3. Cea mai mare greseala pe care o poate face cineva este sa ii fie frica sa greseasca.

citat-dumnezeu

4. Nu conteaza cum te simti, te ridici din pat, te imbraci si faci ce-i mai bine pentru tine.

5. Cauta neincetat sa ramai liber. Inima ta poate iubi tot ce doreste. Viata nu are nicio valoare inchisa intre limite. Te desavarsesti mereu. In fiecare rasarit de soare se naste ceva frumos. Calatoria aceasta nu are sfarsit.

6. Cu cat mai repede vei avea incredere in tine, cu atat mai repede vei sti cum sa traiesti.

7. Nu e important cat de mic esti, important e cat de mare vrei sa fii.

8. Cele mai importante lucruri din lume au fost realizate de oameni care au continuat sa incerce si atunci cand parea ca nu mai exista cai de reusita.

9. Daca vrei ca viata ta sa fie o poveste minunata, intelege ca tu esti autorul si in fiecare zi ai posibilitatea de a scrie o noua pagina.

10. Asa este viata si din aceasta lume nimeni nu scapa viu.

11. Daca ai cazut ieri, astazi trebuie sa te ridici!

12. Daca esti in cautarea unui final fericit si nu gasesti niciunul, poate ca este timpul sa incepi sa cauti un nou inceput.

Articol recomandat: Vrei sa arati senzational? 7 sfaturi despre incaltaminte
13. Cel care muta un munte incepe intotdeauna prin a indeparta pietrele mai mici.

14. Nu regreta nimic. Totul se intampla cu un motiv, este o parte a procesului de vindecare. Viata este un proces de vindecare.

15. Cerceteaza trecutul daca vrei sa prezici viitorul.

16. Orice lucru are frumusetea lui, dar nu oricine o vede.

17. Nu cauta raspunsuri imposibile. Mai bine schimba intrebarile.

18. Nimic nu valoreaza mai mult decat ziua de azi.

19. Incearca ca in fiecare zi sa faci ceva frumos pentru cineva. Chiar si un zambet poate schimba modul in care se simte un om.

20. Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

21. O provocare devine obstacol daca iti pierzi increderea in tine.

22. Nu uita! Iti trebuie putine lucruri ca sa fii fericit!

Articol recomandat: Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l faci cand partenerul tau este suparat
23. Toate victoriile mici merita sa fie sarbatorite, fiecare pas din acest drum. Lucrurile mici bine facute sunt cele care fac ca viata sa fie frumoasa, interesanta.

24. Sunt mai multe lucruri frumoase in viitor decat cele pe care le lasi in trecut.

25. Urmareste-ti gandurile, ele devin cuvinte. Urmareste-ti cuvintele, ele devin actiuni. Urmareste-ti actiunile, ele devin obiceiuri. Urmareste-ti obiceiurile, ele devin caractere. Urmareste-ti caracterul, el devine destin.

26. Toti spun: ‘Ce greu trebuie sa fie sa mori!’. Un mod ciudat de a se plange din partea unor oameni care ar trebui sa traiasca.

27. Cea mai mare aventura este sa-ti traiesti viata visurilor tale.

28. In viata nu conteaza unde te afli, ci pe cine ai alaturi.

29. Ce mai astepti? Mergi mai departe!

30. Pe masura ce imbatranesti, nu mai conteaza sa ai succes. Conteaza sa ai alaturi de tine oamenii pe care ii iubesti.

 

Nu irosiți niciodata sentimente adevărate pe oameni ieftini…De luat aminte!

Niciodată să nu îți bați joc de un suflet bun pentru că niciodată nu o să știi când vei cădea și tu….și atunci să te ferești de cei cărora le-ai făcut rău. Ura persoanei care te-a iubit din tot sufletul o să te lovească și o să te doară, o să te îngenuncheze exact cum ai facut și tu…

Să știi că în viață totul se plătește, nimic nu rămâne neachitat. Suferința celui care te-a iubit nu rămâne nepedepsită, nopțile nedormite, visurile spulberate, zilele care au trecut fără rost, clipele de durere și singuratate, strigătul surd al inimii zdrobite, sângerande, toate se plătesc.

Cum oare pot sta unii oameni calmi, liniștiți, cum pot pune capul pe pernă atunci când știu că undeva un suflet sângerează din cauza lor?! Am citit undeva că “oamenii și-au pierdut umanitatea”….

Tu, suflet bun să nu îți clădești niciodată fericirea pe nefericirea altui suflet, nu te încadra în categoria oamenilor care calcă totul în picioare, păstrează-ți bunătatea, căldura în suflet, inima pură, pentru că altfel zâmbetul de acum de pe buzele tale va fi plătit mai târziu cu râuri de lacrimi, te vei îneca în propria suferință.

Dacă nu mai iubești o persoană ai demnitatea și spune-i acest lucru, chiar dacă suferă la început sau o perioadă de timp , va aprecia sinceritatea ta, faptul că nu ți-ai bătut joc și ai avut curajul să ieși din viața ei elegant. Nu-i rupe inima în bucăți, nu s-a inventat până acum un medicament care să vindece o inimă rănită de prea multă suferință din dragoste. Și doare…doare atât de rău…

Dar unii sunt atât de egoiști încât se gândesc doar la ei, la sufletul lor, la binele lor și calcă în picioare totul, chiar și sufletul care le-a fost alături ani la rând, care le-a fost alături atunci când au căzut, care i-a ridicat, i-a susținut și nu le-a cerut nimic în schimb.

Dar cine să mai aprecieze azi un suflet bun?! Când totul se bazează pe minciună, falsitate, lașitate, ipocrizie…Adevăratele valori au intrat în umbră, au fost detronate. Omul bun este luat de fraier, dar ai grijă că universul lucrează și totul ți se va întoarce la un moment dat, atunci când crezi că ești cel mai fericit om de pe pământ.

Nu-ți bate joc de un suflet bun, nu merită să-i faci rău, nu-l înțepa inima cu spinul trandafirului dăruit căci va sângera atât de tare încat lacrimile vor forma un ocean roșu, plin de pești răpitori în care tot tu îți vei găsi sfârșitul. Și atunci să nu aștepți milă, pentru că nu meriți. Păstrează un suflet bun, nu-l păta cu egoismul tău, dacă nu-l meriți pleacă și lasă-l curat, asa cum l-ai găsit. Nu irosiți niciodată sentimente adevărate pe oameni ieftini!

Articol scris de Dorobantu Oana Daniela

3 tehnici ca să învingi teama de a fi judecat de alții

Iti amintesti cum este cand te critica cineva?

Ti s-a intamplat chiar astazi?

Cum te-ai simtit cand cineva ti-a luat la disecat ideea ta geniala si s-a ales praful de ea?

Una dintre cele mai mari frici ale tale, in trecut, a fost si a mea, si anume sa vezi ca oamenii iti critica ideile si cuvintele.

Cand esti atacat verbal, tu uiti ca acea persoana se refera la ceva ce ai spus, si nu la tine ca fiinta umana.

Atunci cand tu spui ceva in fata unui grup de oameni sau in fata unei singure persoane, te astepti ca ei sa iti aprecieze valorile si gandurile.

Si totusi, nu se intampla asa de multe ori. Atunci simti ca personalitatea ta este anihilata, cand fiecare cuvant al cuiva este ca un cutit care taie din tine, simti ca te micsorezi, ca devii tot mai nesemnificativ, mai slab.

Stii ca e momentul sa ataci si tu, sa nu te lasi calcat in picioare. Si din asta apare un adevarat razboi.

Cand spui ceva, tu vorbesti conform tuturor credintelor tale despre lume si viata, atunci de ce aceasta teama de Judecata?

Uite ce schimbari apar cand apare aceasta teama de a fi judecat de catre altii:

– Nu mai esti spontan si relaxat cand vorbesti

– Devii din ce in ce mai pasiv si iti slabesti vointa

– Devii din ce in ce mai dependent de alte persoane

– Esti conditionat de ceea ce doreste alta persoana

– Simti un disconfort interior

– Simti ca iti este rusine sa iti exprimi propria parere

– Scade mult stima de sine

– Eviti orice conflict, chiar daca nu ai decat de pierdut

– Iti este teama ca nu esti inteles

– Iti este teama ca nu esti acceptat si iubit

Toate aceste emotii si ganduri apar in mintea ta cand iti este teama de judecata altor persoane. Aceasta judecata trebuie depasita cat mai curand.

Imi amintesc de mine cand imi era teama de ceea ce credeau ceilalti despre mine. A fost perioada cea mai urata din viata mea. Si din cauza asta am tot cautat metode ca sa scap de aceasta teama care ma facea sa stau pe loc.

Simteam ca aceasta teama imi sabota orice actiune, pentru ca preferam sa nu fac nimic decat sa ma gandesc ca cineva o sa rada de mine.

In toti acei ani in care m-am supus acestei judecati a altora, ma simteam fara nicio personalitate, nu aveam nici un rost. Ori existam, ori nu existam, era la fel pentru lumea din jur, asta era ideea mea.

Ma enervam la gandul ca sunt asa de slab si ca nu am vointa sa reactionez, dar nu faceam nimic pentru a fi mai puternic.

De-abia dupa un timp am inceput sa ma intreb daca totusi exista ceva ce se poate face in aceasta situatie cu care ma confruntam.

Dupa ce mi-am pus aceasta intrebare, am inceput sa caut solutii.

Mi-a luat ceva timp sa scap de aceasta teama, dar am gasit solutia potrivita si m-am eliberat de judecata celorlalti.

Ma intreb oare cat timp trebuie sa stai cu aceasta frica ca sa iei decizia ca e momentul sa faci ceva ca sa scapi de povara criticii celorlalti!

Am discutat cu alte persoane pe care le-am ajutat sa scape de aceasta teama. Toti mi-au spus ca nu e vorba de a nu dori sa scapi de teama, ci de faptul ca nu s-au gandit ca si pentru asta exista solutii rapide si concrete.

Toti se gandeau ca aceasta teama o sa dispara dupa ce le creste increderea in sine, puterea interioara, ies din zona de confort etc.

Ceea ce le-am explicat si lor si iti explic si tie: este principiul cercului din dezvoltarea personala.

Dezvoltarea personala nu este o linie dreapta, ci este un cerc!

Lucrurile nu stau asa… adica increderea conduce la curaj, ci toate se influenteaza una pe cealalta, ca si cum toate elementele sunt puse intr-un un cerc.

Daca iti creste curajul, iti creste si increderea in tine, daca iti creste increderea, o sa iti creasca si curajul.

Incepe sa intelegi dezvoltarea personala ca pe un sistem, nu ca pe o linie “cauza-efect”.
Cum sa faci sa treci peste aceasta teama

In primul rand, trebuie sa fii atent la tine cand simti aceasta teama. Daca incerci sa eviti ceea ce simti, o sa te sperie si mai mult.

Iar dau exemplul cu monstrii din dulap. Ei traiesc acolo pana cand tu deschizi dulapul si privesti in directia lor. Atunci incep sa nu mai fie asa de periculosi.

Ce vreau sa zic este ca ai nevoie sa fii atent la emotiile tale cand simti acea teama, ca sa stii cu ce ai de-a face.

Dar de ce ai vrea sa scapi de aceasta teama asa de urgent cum iti zic eu? Pentru ca teama asta te tine legat in lanturi.

Gandeste-te cum ar fi viata ta daca te-ai simti complet liber sa-ti spui orice parere fara teama ca altcineva o sa iti taie elanul.

Chiar si o prostie sa spui, dar totusi sa ai curajul sa vorbesti, apoi chiar sa ai curajul sa spui “am gresit” cu zambetul pe buze.

Cine a trecut prin asta stie ce vreau sa spun, este o satisfactie mare chiar si sa poti spune “am gresit” fara sa iti fie teama.
Prima tehnica pe care ti-o sugerez azi este sa iti recunosti greselile

Cand spui “am gresit” cu cuvintele astea sau oricare altele, tie iti creste mult puterea interioara tocmai pentru ca in acel moment scapi de sub tirania dorintei de a fi perfect.

Cand poti sa accepti ca gresesti, ca nu esti perfect si o sa poti spune cu voce tare acest lucru, o sa te simti eliberat.

Pentru mine, este unul dintre momentele cele mai placute sa pot spune cu voce tare “am gresit ieri cand am zis…. “, pentru ca ma uit la ceilalti si vad ca sunt uimiti.

Foarte putini oameni au puterea sa recunoasca ca au gresit, asa ca putini se asteapta sa fie cineva care sa recunoasca asa, public, ca greseste. Ii vad cum se opresc si nu mai spun nimic, cum se uita mirati ca si cum au vazut ceva nou.

Apoi, parca ii simt cum se gandesc la greselile facute de ei si la teama lor de a nu isi recunoaste greselile.

Pentru ca asta e marele secret, toti de care iti este tie teama ca te judeca… de fapt si ei gresesc si le este teama sa nu fie judecati.

Am mai observat ceva interesant la mine, cand am scapat de teama de a fi judecat, am inceput sa nu mai fiu interesat sa ii judec pe altii.

Incearca aceasta tehnica: spune “am gresit” si apoi stai si observa reactiile celorlalti. O sa ii vezi pe unii agitati, nervosi, chiar indignati, ca dupa ce ca ai gresit, mai ai tupeul sa iti si recunosti greseala… adica exact ceea ce ei sunt incapabili sa faca.

Cauta sa alegi un ton neutru, simplu si clar cand spui “am gresit”.

Cand tu esti cel care stie si recunoaste ca ai gresit, cum crezi ca o sa mai apara teama ca altcineva o sa te judece? Deja te-ai judecat tu singur. Aceasta metoda este suficienta ca sa scapi definitiv de teama de a fi judecat de altii.

Dar iti sugerez si alte metode in continuare…
A doua metoda ca sa scapi de teama de a fi judecat: “Cat de rau poate sa fie?”

Aceasta metoda consta in a te gandi la cel mai rau lucru care ti se poate intampla daca spui ceea ce crezi tu despre acel subiect care se discuta.

Oare ce pedeapsa insuportabila o sa ti se aplice de catre cei care te ascuta vorbind? Cum vei reusi sa supravietuiesti?

De multe ori, teama este mai rea decat durerea.

Asa ca daca te gandesti ca in realitate chiar ai rezista la o asemenea durere provocata de ei, e posibil sa prinzi forta necesara ca sa dispara incet, incet teama de durere.

Intreaba-te chiar inainte sa incepi sa vorbesti ce o sa ti se intample asa de grav incat sa nu poti supravietui.

Apoi intreaba-te cum o sa te simti ca ai reusit sa depasesti propria teama.

O sa vezi ca daca iti dai raspunsurile corect, o sa scapi definitiv de teama de a vorbi in public, de teama de a fi judecat de alte persoane.

O sa ajungi o persoana care are curajul sa se afirme si sa spuna cine este si ce doreste.

Imi amintesc nu demult ca am avut o discutie cu prietenii mei de la ghiseele de la stat si cand m-am intors a doua zi ca sa rezolv o problema, am inceput in felul urmator:

“Dupa ce imi rezolvati aceasta problema, vreau sa stiu cum trebuie sa fac ca sa o rezolvam si pe cealalta.”

De fapt, ce am facut? I-am spus clar ca nu exista alternativa, prima problema se rezolva sigur… de fapt, doar aceea ma interesa cu adevarat.

Aceasta formulare este un exemplu pentru urmatoarea tehnica de a scapa de teama de judecata.
Tehnica a treia pentru a scapa de teama de judecata: perfectiunea intrebarilor

Asta este metoda mea preferata, chiar daca atunci cand am invatat-o, deja nu mai aveam teama asta. Dar cum este o metoda geniala, o sa ti-o prezint tie, poate tu inca ai aceasta teama si o sa iti prinda bine sa o aplici.

Acum gandeste-te la momentele in care cineva iti critica o propozitie de-a ta.

Aminteste-ti ca modul lui/ei de a critica si de a distruge ideea ta se bazeaza pe:

– Un alt argument care spune contrariul a ceea ce sustii tu – un argument bazat pe o alta propunere sau doar cu scopul de a demonstra ca tu gresesti si gata

– Intrebarea “De ce sa facem asa ceva?” – adica nu ai reusit sa aduci argumente suficient de convingatoare

– Pe simpla senzatie ca “Nu stiu de ce, dar nu imi place ce ai spus tu” – adica sunt alte lucruri care nu plac persoanei respective si acum se lasa influentata de ele

Cam astea sunt categoriile in care se incadreaza judecata.

Tehnica aceasta se bazeaza pe reactia ta cand auzi judecata. Adica te invat ce sa faci cand cineva te judeca, cum sa ii raspunzi cu tupeu 🙂

Pentru primul set de reactii, cel cu contraargumente, trebuie sa inveti un set de intrebari pe care sa le folosesti cand persoana care te judeca si-a terminat discursul.

1. “Ce te face sa fii sigur de ceea ce ai spus acum?”

2. “Pe ce te bazezi cand faci aceasta afirmatie?”

3. “Cum putem sa aplicam in practica ideea ta?”

4. “Cum ar fi daca ideea ta ar completa-o pe a mea?”

Cand folosesti intrebarile astea, ai suficient timp pana primesti raspunsurile ca sa te gandesti la propriile tale argumente.

Iar daca persoana iti zice: “Pai nu stiu ce ma face sa gandesc asa”, atunci poti oricand sa ii spui “Daca nu stii pe ce te bazezi, cum stii ca ideea mea nu este buna?”

Discutiile bazate pe acest tip de intrebari pot sa intoarca situatia complet in favoarea ta.

Acum tot ce ai de facut este sa tintesti bine aceste intrebari.

Iti zic din experienta, trebuie sa le exersezi. Adica la inceput o sa uiti de intrebari, dar daca le tot folosesti si inveti pe care sa le pui cand cineva spune ceva, o sa vezi cat de usor este sa blochezi persoana respectiva sau sa ii schimbi directia de gandire.

Ieri lucram cu cineva si imi repeta o afirmatie care pe el il facea sa piarda din puterea interioara. Tot repeta: “Sunt un om terminat” si iti dai seama cam cum simte cineva care tot isi repeta asta.

Tot ce am facut a fost sa il intreb cum ar fi daca, in loc sa repete ca este un om terminat, si-ar spune ca este un pic obosit de munca.

A spus: “Sunt un pic obosit” pe exact acelasi ton si ce crezi ca mi-a spus dupa 10 secunde? Mi-a spus razand: “Stii, Marius, eu chiar simt ca nu sunt deloc terminat”.

Dar cu 3 minute inainte, orice ii spuneam ca poate face, el zicea ca nu are putere, pentru ca este terminat.

Cuvintele si intrebarile pot sa faca diferenta. Pot sa schimbe realitatea ta subiectiva. Si a celor care te judeca. Conteaza doar sa le pui intrebarile potrivite.

Al doilea tip de judecata se bazeaza pe o intrebare agresiva a celorlalti: “De ce sa facem ce zici tu?” sau “De ce crezi ca este asa cum zici tu ca este?”

Reactia ta la aceasta replica, prin care simti ca te judeca ceilalti, poate sa fie: “Nu trebuie sa facem nimic din ceea ce spun eu. Eu imi spun doar parerea personala, care poate sa fie aceptata de tine sau sa fie respinsa”.

Aceasta a doua fraza in care tu recunosti ca o parere poate sa fie acceptata sau respinsa este suficienta ca sa scapi de teama de a fi judecat. Pentru ca tu dezarmezi pe cel care te judeca.

Nu o sa mai poata sa te judece pe tine, ci o sa trebuiasca sa se concentreze pe argumente. Si argumentele sunt mai usor de analizat.

A treia varianta de judecata este cand cuiva nu ii place persoana ta si zice ca nu simte ca e buna ideea spusa de tine. E acelasi lucru cand spui ca cineva ti-a respins “din start” ideea.

Cand cineva spune: “Nu simt ca imi place asta” sau pur si simplu: “Nu imi place ce spui tu”, reactia ta ideala ar trebui sa fie: “Si ce anume iti place in realitate?” Scopul acestei intrebari a ta este de a indeparta judecata de la persoana spre subiectul discutat.

Adica scapi de o judecata personala pentru ca tu indrepti prin intrebarea ta toata atentia spre subiectul discutat. Atunci o sa vezi ca scade si teama ta de a fi judecat.

Aceste temeri interioare se bazeaza pe faptul ca nu stim sa facem fata unei discutii posibil conflictuale. De fapt, ne este mai teama de ce urmeaza dupa, de un posibil conflict. Si asta pentru ca iti este teama sa iti aperi ideile.

Ti-a fost implantata in minte ideea ca e mai bine sa lasi de la tine si sa bati in retragere. Asa ca acum fugi de orice conflict cu alte persoane. Aceasta convingere a ta este cea care iti creeaza teama de a fi judecat.

Cand nu o sa iti mai fie teama de conflict, pentru ca stii ca poti sa te descurci – pentru ca stii intrebarile potrivite, pentru ca stii sa iti tii sub control emotiile si gandurile, pentru ca cunosti bine subiectul discutiei – atunci o sa dispara si teama ta de a fi judecat.

Mana in mana cu teama de a fi judecat merge teama de a vorbi in public. Poti sa rezolvi si aceasta teama prin aceleasi metode.

Am fost in ambele situatii. Imi era teama si de a fi judecat si de a vorbi in public.

O sa iti mai scriu intr-un articol viitor si o alta metoda pentru a scapa de teama de a vorbi in public, o metoda care se bazeaza pe asocierea placerii la o actiune aleasa de tine.

Eu acum de-abia astept sa vorbesc in public, este ceea ce imi face placere. Daca se poate o sala cu cat mai multi oameni, cu atat mai bine. Pot sa ma judece daca gresesc. Nu imi pasa, pentru ca nu imi e teama, din contra, e o provocare sa vad ce pot.

Cu multumiri, Marius Simion

sursa – https://www.nlpmania.ro/3-tehnici-ca-sa-invingi-teama-de-a-fi-judecat-de-altii/

Iti dai seama cand vorbesti cu un om prost? Uite cele 6 semne care tradeaza lipsa de inteligenta

Nivelul de inteligenta al oamenilor este tradat de simple gesturi, atitudini sau modul de a se comporta. Specialistii dezvaluie cum pot fi recunoscuti oamenii lipsiti de substanta. Atunci când te afli într-o situatie în care parerea celorlalti depre tine conteaza, la scoala sau la job, trebuie sa stii cum sa îti pui în valoare calitatile. De la felul în care te îmbraci si în care te comporti pâna la modul în care vorbesti si argumentezi ceea ce spui, oamenii din jurul tau te vor judeca mereu.

Asa ca, trebuie luate în considerare toate aceste lucruri, pentru a pastra o buna reputatie:

Vestimentatia

Modalitatea în care te expui în fata celorlalti oameni îi determina pe acestia sa aiba un anumit comportament si sa te trateze într-un anumit fel atunci când nu te cunosc. Daca te îmbraci bine, vei avea parte de respect si admiratie. Daca te îmbraci în ridicol sau vulgar, nimeni nu va simti nevoia sa îti acorde timp într-o zi aglomerata.

Fraze sau sintagme ciudate

Desi chicotesti mereu atunci când un personaj din filme foloseste anumite fraze sau sunt puse în anumite situatii, nu este ok sa repeti aceste cuvintele sau expresii în viata de zi cu zi. Daca sunteti profesor si „conversatia“ reprezinta doar un cuvânt pentru dumeavoastra, probabil studentii nu va vor lua în serios pe întreaga durata a semestrului.

Atitudine distanta

Cu totii avem momente în care pur si simplu nu ne putem concentra si suntem prinsi uitându-ne în puncte fixe, fara sa ascultam ce se vorbeste în jurul nostru, fie ca e vorba de professor, de seful nostru sau de sot.Unica scuza este aceea ca suntem într-un moment profund de gândire. Cei din jurul nostru vor crede ca nu ne pasa sau ca nu am înteles ceea ce vorbesc ei. Atunci când oamenii nu reusesc sa îsi mentina contactul vizual corespunzator si limbajul corpului îi tradeaza, ei trebuie sa se concentreze si sa îi arate vorbitorului ca nu sunt complet pierduti în univers si ca au o idee despre ce se discuta.

Prea multa vorba

Doar daca nu esti o persoana ce detine informatii secrete, ceea ce spui tu nu ridica o problema de securitate nationala. Cuvintele care îti ies pe gura îi fac pe ceilalti sa îsi creeze o impresie despre tine. Când vorbesti succint si clar fara sa te gândesti la ce cuvinte sa folosesti, lasi impresia ca te descurci sa comunici tare bine. stii ce e important si mai ales ce trebuie sa spui, fara explicatii sau scuze. Pe de alta parte, daca te bâlbâi si daca scoti multe cuvinte pe gura fara logica, dai impresia ca vorbesti doar pentru tine, ca doar ce crezi tu conteaza fara sa reprezinte ceva important pentru ceilalti.

Vorbarie putina

În momentul în care nu participi la discutii si esti foarte tacut, oamenii emit de asemenea judecati despre persoana ta. Pentru aceeia care se angreneaza în dicutii interminabile si contradictorii, indivizii cred ca sunt fie obraznici, fie nu au ceva foarte important de spus si continua cu parerea lor. Chiar daca tacerea, rusinea sau faptul ca esti o persoana introvertita nu sunt urme de inteligenta redusa, anumite personae cred acest lucru. Din aceste motive, este destul de important ca o persoana tacuta sa mai intervina în discutie din când în când. Nu trebuie sa vorbesti foarte mult, dar trebuie sa ai o opinie referitoare la subiectul pe care îl dezbateti.

Judecarea celor din jur

Doar pentru ca cei din jurul tau te judeca, nu înseamna ca si tu trebuie sa faci aceelasi lucru. De fapt, esti mult mai în siguranta daca nu judeci pe nimeni niciodata. Niciunul dintre noi nu stie cu exactitate ce se întâmpla în viata celorlalti. Când emiti judecati, le rezumi la trairile pe care le-ai avut tu de-a lungul timpului. Nu tii cont de ce au trait si prin ce au trecut ceilalti oameni. Când îi judeci pe ceilalti, arati ca esti capabil sa vezi lumea numai prin ochii tai si nu esti în stare sa percepi faptul ca exista atâtia oameni pe aceasta planeta cu asa de multe si diferite perceptii de viata.

Atunci când te afli într-o situatie în care parerea celorlalti depre tine conteaza, la scoala sau la job, trebuie sa stii cum sa îti pui în valoare calitatile. De la felul în care te îmbraci si în care te comporti pâna la modul în care vorbesti si argumentezi ceea ce spui, oamenii din jurul tau te vor judeca mereu, scrie Adevarul.ro

 

Dragostea – de ce doare uneori? 7 sfaturi pentru ca suferinta ta sa se termine mai repede!

Ce se intampla?

Nimeni nu scapa de suferinta in dragoste. La un moment dat vine randul fiecaruia. Pentru adolescenti, prima experienta este si cea mai dureroasa. Caderea din al saptelea cer intr-o gaura neagra, este o experienta ingrozitoare. Sa iubesti si sa nu mai fii iubit este una dintre durerile psihice cel mai intense pentru orice om. Din pacate, dragostea si suferinta merg mana in mana. Dezamagirile si perioadele de tristete pot avea insa si avantaje: orice esec pe care il depasim ne intareste increderea in noi insine! Iar tot acest carusel al sentimentelor pe care il traiesc adolescentii este necesar maturizarii. Te intareste si pregateste psihic pentru urmatoarea relatie.

De ce te doare dragostea?

Suferinta din dragoste poate apare in diferite forme: te indragostesti, dar dragostea ta nu este impartasita. In mod sigur ai trait si tu acest sentiment: un baiat dragut, o fata frumoasa te atrage ca un magnet. Te indragostesti, sentimentele tale o iau razna. Esti indragostit/a, te gandesti zi si noapte la alesul/aleasa ta/tau, simti un dor de nestavilit si ai un singur gand: sa-i cuceresti inima, sa-i fii aproape, sa-i simti fiecare rasuflare… Urmeaza lovitura: sentimentele nu sunt reciproce! Incerci absolut orice, dar nu-l/nu o poti face sa se indragosteasca de tine si, la un moment dat, realizezi ca nu ai nicio sansa.

Toate visele tale se naruiesc…

Dragoste cu de-a sila nu se poate. O alta forma de suferinta in dragoste apare cand relatia se destrama. Durerea unei despartiri si pierderea partenerului iubit ne pot chinui destul timp: ati fost impreuna la bine si la rau, ati trait vremuri fericite, pline de tandrete, cu vise rozalii, v-ati certat si impacat iar. Iar fizic ati fost mai aproape unul de celalalt cum nu vi s-a mai intamplat cu nimeni. Poate chiar ai trait cu el/ea prima experienta sexuala.

Ai avut incredere deplina in iubitul/a tau/ta, te-ai deschis in fata lui/ei si i-ai oferit sentimentele tale pe tava. Deodata totul s-a terminat, drumurile voastre se separa. In acel moment de suferinta nu exista nicio consolare. Sa te desprinzi de persoana iubita este una dintre cele mai grele incercari din viata unui om. Nimic nu mai pare important atunci. Dragostea este hrana pentru suflet si este exact lucrul la care trebuie sa renunti in acel moment…

Forte proaspete pentru dragoste

Exista patru etape ale esecului in dragoste. Prima este negarea, cand nu vrem/putem sa credem ce s-a intamplat si ravnim la fosta relatie. Urmeaza neplacutul drum spre realitate si o noua fericire. „Bolnavul din dragoste” nu poate renunta dintr-o data la sentimente ca: suferinta, manie, disperare si feelingul neplacut de a nu insemna nimic. In astfel de momente este indicat sa plangi pentru ca se mai reduce stresul psihic.

Ce faci sa te repari urgent?

Sapte sfaturi pentru ca suferinta ta sa se termine mai repede!

1. Fiecare reactioneaza altfel la deceptiile in dragoste. Cei mai multi se izoleaza si cad in butoiul cu amintiri. Spune „Stop!” si desprinde- te de ele! Sterge SMS-urile de la el/ea, ascunde scrisorile de dragoste sa nu le mai gasesti nici tu sau arunca-le. Gata cu trecutul!

2. Confrunta-ti suferinta, lupta-te cu ea! Important este sa nu iti plangi de mila. Esti un om valoros, chiar daca te iubeste cineva sau nu. Stii ca cine nu se iubeste pe sine nu poate astepta sa fie iubit de altii!

3. Suna-ti prietenii, vorbeste cu ei despre sentimentele tale! Multi stiu din proprie experienta prin ce treci acum. Confesea-za-te lor si descarca-ti sufletul! Nu trebuie sa-ti fie rusine de suferinta ta.

4. Nu te gandi mereu cu ce ai gresit si cine este de vina. Asta e! Nimic nu e vesnic in lume! Reprosurile nu te ajuta sa treci peste aceasta situatie. Ocu-pa-te de tine si rasfata-te: asculta muzica preferata, du-te la cum-paraturi, fa un sport, relaxeaza-te. Amintirile vor mai reveni, dar fara sentimentul ca ti se strange inima. Timpul vindeca toate ranile! Lasa-l sa isi faca treaba!

5. Nu te sfii sa dai frau liber furiei tale! Iesi in natura si tipa cat te tin plamanii, pana scoti toata ura din tine. Este mult mai bine asa decat sa-ti canalizezi ura spre propria persoana.

6. Nu te arunca inca intr-o aventura noua! Mai intai impaca-te cu ce s-a intamplat. O noua relatie nu te ajuta cu adevarat. Iti trebuie timp ca sa fii din nou liber/a pentru ceva nou. Si important este sa iti pui ordine in ganduri. Este greu, dar necesar sa te confrunti cu propriile sentimente ranite.

7. Nu transforma vechea relatie de iubire intr-una de prietenie. Acest lucru functioneaza cand ambele parti au trecut peste despartire. La un moment dat o sa fii iar pregatit/a sa-ti deschizi inima pentru altcineva.

citeste si O femeie nu obosește să iubească, dar obosește să trăiască în minciună…

sursa – https://butterflycolor.wordpress.com/cand-iubirea-te-raneste/

Cuvintele, cea mai puternica arma folosita de oameni…

In fiecare zi, o persoana normala rosteste in medie cam 25.000 de cuvinte. Intr-un singur an, asta inseamna, puse laolalta, peste 100 de carti a cate 500 de pagini.

Dar cat la suta din aceste cuvinte au fost folosite cu rost, pentru a exprima sau comunica ceva util sau frumos? Cate din aceste o suta de carti ar fi pline de barfe, nimicuri, injuraturi, minciuni, exagerari, vorbe grele? Ce titluri ar avea aceste carti? Si in cate pagini am putea inghesui acele cuvinte care au adus bucurie, au construit, au mangaiat, au vindecat ori au creat?

Limbajul omenesc intre dar si blestem

Fiecare lucru are un nume. Exista si lucruri nenumite, fie ca nu e bine sa le dam un nume al lor si le chemam pe ocolite, fie ca, pur si simplu, nu avem putinta sa le gasim o denumire. Caci limbajul omenesc, pe cat de minunat este, dandu-ne aripi sa ne pictam lumea in cuvinte fel si chip, pe atat este uneori de hain.

Adevarata comunicare intre oameni este de la suflet la suflet, iar vorbele adesea nu fac decat sa incurce, sa ne lase neputinciosi in fata lucrurilor de negrait pe care uneori le intrevedem pe sub pleoapa inimii si am vrea sa le strigam tuturor, dar nu avem cuvinte.

Omul este singurul care poate comunica prin cuvinte. Ce alt dar mai minunat decat cuvantul a primit omul de la Dumnezeu? Cum ar fi fost lumea noastra fara poezie sau fara soapte? Cum ne-am fi putut impartasi bucuriile si transmite cunoasterea si experientele? Este acesta un dar, cu siguranta, caci vindeca suflete si creeaza lumi, dar este uneori si un blestem. Caci cuvintele adesea sunt tradatoare, duplicitare, insuficiente sau inutile. Le chemam, dar ele fug tocmai atunci cand avem mai mare nevoie de ele, lasandu-ne singuri si neintelesi in clipele cele mai adanci ale vietii: “nu stiu cum sa-ti spun…”, “n-am cuvinte…”.

Astazi, mai mult ca oricand, cuvintele nu mai au intelesul si puterea pe care le aveau odinioara. Orice cuvant, prin simpla lui rostire, reprezinta un act magic, pe care noi nu-l mai pricepem. Fiecare cuvant reprezinta o invocatie, o declansare a fortei stramosesti a lucrului pe care il numeste. Cuvantul creeaza! Nu este o metafora. Cuvintele creeaza lumi.

De aceea nu e bine sa cobim, caci invocand lucrul rau, il ajutam sa se infaptuiasca. De aceea, nu e bine sa fim pesimisti, caci atragem asupra noastra necazuri. De aceea, daca spunem prea des despre noi ca suntem neputinciosi ori nevrednici, chemam la noi neputinta si nevrednicia. Si de aceea cei care, in fiecare dimineata, isi spun “voi reusi”, pana la urma reusesc.

Cuvantul poate distruge

Ce-ar fi sa facem un simplu exercitiu intr-o zi, in care sa tragem o linie pentru fiecare vorba urata si pentru fiecare cuvant negativ pe care l-am spus, iar pe o alta coloana, sa ne oprim si sa notam cate un plus pentru fiecare cuvant bun (si sincer) rostit? La sfarsitul zilei, cand am privi cele doua coloane, multi ne-am ingrozi: aceasta este oglinda noastra!

Este foarte important sa nu vorbim de rau.

Ipohondrii, cei ce mereu se lauda cu bolile lor imaginare, ajung sa aiba aceste boli. Cei ce injura des raspandesc in jur vibratii negative, care ii afecteaza in primul rand pe ei insisi si le alimenteaza agresivitatea. Parintii care isi cearta mereu copiii si le reproseaza ca nu sunt buni de nimic, ca nu vor reusi in viata, vor fi principalii vinovati daca se va intampla ceea ce le-au prezis fara voie copiilor.

Nu e asa greu sa renuntam la cuvintele aspre, la insulte, la barfe si la minciuni. Trebuie doar sa fim tot timpul constienti de raul pe care il facem, si celorlalti dar si noua, rostind astfel de cuvinte.
Am vrea ca lumea in care traim sa fie mai buna si asteptam mereu de la altii sa faca ceva: de la cei pe care i-am ales, de la cei mai bogati, de la cei mai puternici sau mai luminati.

Dar lumea se schimba in primul rand atunci cand o schimbam noi, atunci cand fiecare dintre noi se simte direct raspunzator pentru soarta sa, fara sa dea vina pe altii – pe guvern, pe destin, pe familie. Lumea se schimba incepand cu o vorba buna.

Ce s-ar intampla daca timp de o luna de zile am spune numai lucruri frumoase, corecte, adevarate? Mai intai cei din jurul nostru ne-ar privi ciudat. Apoi, poate unii se vor indeparta de noi, iar altii se vor molipsi. E adevarat, de multe ori adevarul raneste. Dar minciuna, mai ales cand devine obisnuinta – acea minciuna nevinovata zilnica – ne macina in interior fara sa stim si face rau si celuilalt.

La fel si vorbele urate sau fara rost, care sapa in noi in fiecare zi, si ne trezim intr-o zi bolnavi fara sa stim cum ne-am imbolnavit ori obositi si deprimati. Asa se naruie lumea in care traim, de la lucrurile marunte de zi cu zi, de la vorbele care si-au pierdut sfintenia.

Ce e de facut?

Sa evitam minciuna, sub toate formele ei – fie ca e vorba de omiterea adevarului, fie ca e vorba de falsificarea lui.

Sa evitam calomnia, prin care ii vorbim de rau pe altii si le producem neajunsuri. Sa evitam discutiile inutile, frivole, barfele. Si sa nu rostim cuvinte urate, aspre, jignitoare.
In schimb sa incurajam si sa mangaiem de cate ori avem ocazia, sa laudam cand este cazul, sa aducem lumina si pace prin vorbele noastre, sa ne rugam, sa multumim si sa iertam.

Cu timpul vom vedea ca si sanatatea noastra va fi tot mai buna. Dar nu e de ajuns sa rostim vorbe bune. Conteaza si ce se afla in spatele cuvintelor. Trebuie sa fim sinceri si sa cautam mereu adevarul, caci o vorba buna rostita cu fatarnicie este tot o minciuna.

Cuvantul poate distruge. Unele cuvinte au provocat razboaie, moarte, nenorocire. Dar si o simpla vorba spusa cu rautate poate strica cuiva ziua, asa cum un blestem poate nimici o viata de om.

Deci este la fel de important sa nu ascultam cuvinte de rau.

Intotdeauna se va gasi un coleg sau o vecina care sa ne tina la curent cu ce se vorbeste de rau despre noi: cum a ras cutare pentru ca eram imbracati mai modest, cum colegul de serviciu ne-a criticat pe la spate proiectul, cum vecina de la trei ne barfeste de cate ori avem musafiri. Sa nu plecam urechea! Nu conteaza ce spun ceilalti! Conteaza sa avem sufletul impacat ca am vorbit si actionat corect. Vorbele rele, fie ca le rostim noi, fie ca sunt despre noi si le punem la suflet, distrug ceea ce am cladit. Pe primele sa le evitam, pe celelalte sa le ignoram.

Sa nu plecam urechea nici cand se vorbeste de rau despre altii. E ca si cum noi insine l-am vorbi de rau pe acela. Si, cel mai important, sa nu plecam urechea la relele lumii. De cand e lumea asta, mereu au existat crime, razboaie si accidente. Dar intotdeauna lucrurile bune au fost infinit mai numeroase decat cele rele. Presa de astazi le selecteaza insa aproape numai pe cele rele. La ce ne foloseste asta? La nimic. Ne otravim sufletele si alungam lumina din noi. Nu vom vedea niciodata o stire la televizor prin care sa ni se anunte ca au inflorit teii. Sa cautam cuvintele bune, iar daca sunt rare si nu prea dam de ele, cel putin sa ne astupam urechile la cele rele.

Puterea creatoare a cuvantului

La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu este Cuvantul. Cuvantul este creator. Dumnezeu a creat lumea si lucrurile din ea prin rostirea numelor. Si omul a fost creat cu aceasta putere.

Noi am uitat de mult acest lucru, dar stramosii nostri stiau. De aceea, numele spiritelor rele nu erau rostite: pentru ca spiritele puteau sa se materializeze prin simpla pronuntare a numelui lor. Si tot de aceea rugaciunea vindeca, aduce lumina. Dar mai mult decat atat, orice cuvant rostit poate crea o realitate, depinde insa ce se afla in spatele cuvantului: cata credinta si cata iubire.

O simpla urare de drum bun adresata cuiva cu tot sufletul il poate feri pe calator de rele precum un talisman. Aceleasi cuvinte rostite la repezeala, cu gandul in alta parte, ori din politete, fara ca in realitate sa-i dorim tot binele celui de care ne despartim, sunt o mica insulta.

O urare sincera de succes la examen sau pur si simplul salutul zilnic de “o zi buna” sau de “Doamne-ajuta” pot face minuni. O soapta dulce poate aduce un ocean de fericire. O vorba buna spusa din inima poate aduce echilibrul in sufletul unui om sau in jurul lui. Ce ne costa sa o rostim? Ea poate aduce chiar vindecare, poate aduce bucurie, poate stinge conflicte si lega prietenii. Vorba buna intotdeauna este ziditoare.

Dar nu e de-ajuns sa stim cum sa vorbim. Trebuie sa stim si cand. Sa stim sa-l ascultam pe celalalt valoreaza adesea mai mult decat o vorba buna. Tacerea da valoare cuvintelor.

Sa nu incercam binele cu de-a sila, cand celalalt nu are nevoie de vorbe, ci doar de cineva care sa-l asculte. Tacerea si ascultarea ii dau celuilalt incredere, curaj si linistire. Adesea oamenii vin la noi pentru a ne aduce informatii, chiar daca nici ei si nici noi nu stim acest lucru. Daca nu-i ascultam cu atentie, ei nu ne vor putea transmite mesajul pe care il au si putem pierde o ocazie sau un sprijin important. Ascultand, ii ajutam pe ceilalti sa ne aduca cuvantul cel bun, ascultandu-i ne vine inspiratia sau o idee salvatoare.

Traim intr-o lume ce s-a departat mult de radacinile ei spirituale, in care fie vorbim foarte mult fara sa spunem nimic, mai mult din teama de a tacea – caci tacerea ne obliga sa ne intalnim cu noi insine – fie stam in fata televizorului ori a calculatorului si nu mai deschidem gura ore sau zile in sir.
Cuvantul este privit doar ca un instrument de comunicare, o insiruire de sunete produse de corzile vocale, asociate cu un sens. Am uitat ca cuvantul vindeca sau ucide, creeaza ori distruge si am uitat ca noi suntem cei ce purtam asupra noastra in fiece clipa aceasta teribila arma, acest minunat talisman.

Ne lasam coplesiti de depresie, stres, suparari si atatea boli care provin din acestea, cand vindecarea este la indemana noastra: doar prin puterea cuvantului, rostind zilnic vorbe frumoase, pline de iubire si adevar.

Sursa: Aurora Petan

15 citate înfricoșătoare despre creier, pe care sigur nu le stiai. Îți vor da de gândit

Tatyana Chernigovskaya este doctor în biologie și filologie, șefă a Laboratorului de Studii Cognitive al Universității de Stat din St. Petersburg. Prelegerile sale sunt foarte utile și interesante, întrucât se referă la creierul uman, conștient, inconștient, psihic, inteligență artificială și gândire. De aceea, în cadrul acestora, studenții au putut auzi niște afirmații de-a dreptul senzaționale despre tainele și surprizele creierului. Iată câteva dintre ele, care sunt greu de crezut.

1. Creierul este un lucru atât de măreț și tainic, pe care noi îndrăznim să-l numim „creierul nostru”. Deși nu avem absolut niciun motiv să spunem așa: cine și cui aparține este ceva discutabil.

2. Creierul ia o decizie cu 30 de secunde înainte ca omul să conștientizeze această decizie. Pentru activitatea creierului, 30 de secunde înseamnă foarte mult. Deci cine într-un final decide: omul sau creierul?

3. Încă un gând destul de înfricoșător – cine de fapt este stăpânul casei? Din toate astea: genomul, tipul psihosomatic, receptorii ș.a. Aș vrea să aflu cine e acea ființă care ia deciziile? Despre subconștient în general nimeni nimic nu știe, mai bine să încheiem subiectul.

4. Trebuie să avem o atitudine mai serioasă față de creier, deoarece el nu ne minte niciodată. Să luăm ca exemplu halucinațiile. Este imposibil să-l convingi, pe omul care le vede, că ele nu există. Pentru el, halucinațiile sunt la fel de reale ca pentru mine acest pahar de apă de pe masă. Creierul îl păcălește oferindu-i informația senzorială că halucinația este reală. Atunci ce motive avem noi să credem că ceea ce se întâmplă acum este real și nu e o întreagă halucinație?

5. Orice te-ar măcina în interior, trebuie să împărtășești cuiva. Pentru asta există preoți, prieteni și psihoterapeuți. O așchie, dacă n-o scoți la timp, provoacă infecție.

6. Oamenii trebuie să muncească cu capul, asta salvează creierul. Cu cât mai mult creierul este implicat, cu atât mai bine el se păstrează.

7. O descoperire nu poate fi programată. Doar că există o precizare fundamentală: ea vine la mințile pregătite. De exemplu, tabelul lui Mendeleev nu l-a visat bucătăreasa lui. El a lucrat mult la el, creierul a continuat să gândească până ideea i-a venit în somn.

8. Mulți consideră că, de exemplu, un bucătar este mai puțin inteligent decât un dirijor. Deși nu este așa: un bucătar genial e cu mult mai presus decât toți dirijorii, vă spun asta ca o gurmandă. Să compari aceste două profesii este ca și cum ai compara ceva acru cu ceva pătrat – întrebarea nu este corectă. Fiecare este bun la locul lui.

9. Eu întotdeauna îi sperii pe toți, că în timpul apropiat intelectul artificial se va simți ca o individualitate. Până atunci el va avea planurile, motivele, scopurile sale și, credeți-mă, noi n-o să fim capabili să le înțelegem.

10. Faptul că creierul se află în craniul nostru, nu ne dă dreptul să-l numim „al meu”. El este în mod incomparabil mult mai puternic decât tine.

11. Pentru existența geniilor noi plătim un preț enorm. Dereglările nervoase și psihice ies pe primul loc în lume printre alte boli, ele încep să întreacă după cantitate, numărul maladiilor oncologice și cardiovasculare.

12. Noi ne naștem cu un computer foarte puternic în cap. Doar că trebuie să mai instalăm niște programe în el.

13. Creierul nu este o simplă rețea neurală, el este o rețea de rețele din rețele. În creier sunt 5,5 petabyte de informații, ceea ce constituie 3 milioane de ore de video, pe care le poți vizualiza continuu timp de 3 sute de ani.

14. Creierul nu trăiește ca și capul profesorului Dowell – pe farfurie. El are corp – urechi, mâini, picioare, piele, de aceea el simte gustul rujului, ține minte ce înseamnă să ai mâncărimi la picior. Corpul este o parte indispensabilă a sa. Computerul nu are un astfel de corp.

15. Capacitatea de a obține o educație de calitate poate deveni un privilegiu pentru elită, accesibilă doar celor inițiați. Să ne amintim de romanul „Numele trandafirului” de Umberto Eco în care se propune ca în Bibliotecă să fie primiți doar cei care pot și sunt gata să asiste la lecții complicate. Va avea loc delimitarea celor care pot citi literatură dificilă de cei care citesc titluri în internet. Și această diferențiere va fi tot mai evidentă.

sursa – https://www.bzi.ro/15-citate-infricosatoare-despre-creier-pe-care-n-o-sa-ti-vina-sa-le-crezi-iti-vor-da-mult-de-gandit-650903