De cate ori trebuie sa te imbratisezi ca sa fii sanatos! 8 motive stiintifice uluitoare pentru a imbratisa pe cineva

Avem nevoie de 4 îmbrăţisări pentru a supravieţui, de 8 pentru a ne putea menţine şi de 12 pentru a creşte – ne spune Virginia Satir, o celebră psihoterapeută americană. Dacă numerele sunt sau nu corecte, nu s-a dovedit ştiinţific. Cert este însă că acest gest simplu aduce sănătate, aşa încât cineva s-a gândit să celebreze îmbrăţişarea invenând o zi de sărbătoare, într-o perioadă pe care alţii au considerat-o deprimantă.

Imbratisarea este unul dintre uimioare cadouri pe care il poti oferi unei persoane. Imbratisarea este o forma de terapie. Ba chiar, poti spune ca imbratisarea este cea mai puternica forma de comunicare intre oameni.

Cand esti imbratisat ai senzatia de confort, de grija, de dragoste, de intelegere. Tocmai de aceea, imbratisarea zilnica este o idee excelenta.

Insa beneficiile merg mult mai departe de atat. Schimbarile pe care le experimentam atunci cand imbrasisam sau suntem imbratisati pot fi descrise drept cele mai intense experiente ale fiintelor umane.
Iata alte beneficii ale imbratisarii:

Echilibreaza sistemul nervos

Doar imbratisand pe cinena, sistemul nervos al acelei persoane incepe sa se echilibreze. Corpusculii Vater-Pacini sunt mecanoreceptori din piele responsabile de sensibilitatea la vibratii si presiune sunt legati de creier prin sistemul nervos.

Asta inseamna ca sunt foarte sensibili la atingere. Iar cand cineva este imbratisat sistemul sau nervos parasimpatic se echilibreaza.

2. Reduce nivelul stresului

Imbratisarea poate reduce imediat si nivelul stresului. Adesea, oamenii subestimeaza puterea imbratisarii. Insa, atunci cand esti imbratisat, nivelul cortizolului care circula prin corp scade rapid.

Ceea ce inseamna ca mintea ta se poate calma si gandi fara stres.

3. Imbunatateste starea de spirit

Cand imbratisezi pe cineva, productia de serotonina, hormonul care raspunde de starea de bine, de calm, de liniste, incepe sa creasca. Acest neurotransmitator imbunatateste si imaginea de sine.

Atunci cand imbratisezi pe cineva, creierul incepe sa elibereze mai multa serotonina si endorfine in sange ceea ce creeaza placere si elimina tristetea.

4. Relaxeaza corpul

Imbratisarea are ca efect si relaxarea muschilor. Atunci cand esti imbratisat muschii se elibereaza de tensiunea acumulata in ei.

5. Imbunatateste sanatatea inimii/micsoreaza ritmul cardiac

Imbratisarea are abilitatea uluitoare de a reduce ritmul cardiac. Si cu cat un ritm cardiac mai redus cu atat scade riscul de boli cardiovasculare.

Pe scurt, oamenii ar trebui sa se imbratiseze zilnic daca vor sa fie sanatosi atat fizic cat si psihic si mai ales fericiti.

6. Imbunatateste stima de sine

Inca de cand ne nastem, atingerea familiei ne arata cat suntem de iubiti si ne simtim speciali. In timpul copilariei, imbratisarile pe care le primim cresc in noi simtul ca suntem valorosi. Aceste informatii le purtam la nivel celular si la maturitate. Asocierea dintre stima de sine si senzatia tactila din primii ani de viata o pastram toata viata.

De aceea, atunci cand ne simtim descurajati, confuzi, o imbratisare face minuni. Prin imbratisare se acceseaza amintirile legate de stima de sine, iubire si apreciere din copilarie.

7. Imbunatateste relatiile

Pornind tot de la amintirile din copilarie, imbratisarea creeaza sentimentul de siguranta, securitate, incredere. Acestea sunt bazele unei relatii sanatoase, indiferent de tipul sau. Mai mult, cercetatorii au demonstrat ca partenerii care se imbratiseaza mai des sunt mai fericiti in cuplu, relatia lor este mai puternica.

Imbratisarea incurajeaza empatia, intelegerea. Si nu e de neglijat nici faptul ca de la o imbratisare se ajunge ca 1+1 sa fie 3 sau mai multi.

8. Benefica pentru batrani

Batranii beneficiaza din plin de pe urma imbratisarilor. La un azil de batrani din Statele Unite s-a efectuat un experiment in urma caruia persoane de diferite varste au vizitat azilul si i-au imbratisat cu caldura pe batrani. Concluziile au fost uluitoare. Batranii imbratisati aveau de trei ori mai multa energie decat grupul de control, se puteau concentra mai bine, dormeau mai bine si erau mai putin stresati.

Mişcarea numită Free Hugs, menită să înveselească viaţă oamenilor oferindu-le străinilor o îmbrăţişare, a fost iniţiată în 2004 de australianul Juan Mann şi a devenit cunoscută internaţional datorită clipului “All the same„, a cărui coloana sonoră a fost realizată de trupa Sick Puppies. Postat pe YouTube, clipul a adunat până în prezent mai mult de 77 de milioane de vizualizări şi peste 225 de mii de like-uri.

O îmbrăţişare valorează mai mult decât o mie de cuvinte pentru o inimă nefericită.

Îmbrăţişarea e un preludiu care trezeşte simţurile. În public, îmbrăţişarea îşi pierde vraja şi devine un act convenţional ca şi strângerea mâinii.

Îmbrăţişarea este cea mai sinceră manifestare a iubirii.

Pentru o femeie, cea mai elegantă îmbrăcăminte este îmbrăţişarea bărbatului pe care-l iubeşte.

sursa – https://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/relaxare-si-wellness/de-ce-imbratisarea-este-cea-mai-puternica-forma-de-comunicare-intre-oameni-de-cate-ori-trebuie-sa-te-imbratisezi-ca-sa-fii-sanatos/2/

„Bucuraţi-vă că Domnul ne-a dat copii. Ei ne învaţă să fim părinţi.”

„Bucuraţi-vă seara când în casă este gălăgie, şi nu vă puteţi odihni de râsetele pruncilor voştri, băgaţi devreme în pat. Nu-i mai apostrofaţi că nu adorm liniştiţi. Şi nici atât de repede ca voi. Într-o zi, liniştea o să vă pară înspăimântătoare!

Bucuraţi-vă când dimineaţa găsiţi o jumătate de tub de pastă de dinţi risipită în chiuvetă. Într-o zi veţi găsi Colgate-ul întărit şi nedesfăcut de nimeni!

Bucuraţi-vă când faţa de masă e plină de dulceaţă. Şi chiar şi atunci când gemul vă ajunge-n galoşi. Într-o zi, borcanul va face mucegai în dulap.

Bucuraţi-vă când pantofiorii lasă urme de noroi pe covorul din sufragerie sau, uneori, chiar şi pe cearceaful din dormitor. Într-o zi, la uşa voastră nu vor mai fi nici măcar pantofii.

Bucuraţi-vă când fiii şi fiicele stau cu lumina aprinsă până noaptea târziu, chirciţi la birou să scrie referate. Nu-i mai certaţi că e ”lumina scumpă!” Într-o zi o să vă speriaţi că-i prea devreme întuneric.

Bucuraţi-vă când în casă este debandadă şi hainele sunt aruncate în toate ungherele! Într-o zi veţi deschide şifonierul şi veţi găsi păianjeni.

Bucuraţi-vă când sunteţi bombardaţi de întrebări la care nici nu ştiţi şi nici nu aveţi chef să oferiţi răspunsul. Într-o zi n-o să mai fiţi întrebaţi de nimeni nici măcar când v-aţi născut.

Bucuraţi-vă când pruncii vă scotocesc prin genţi şi vă împrăştie mărunţişurile prin casă. Într-o zi, când veţi deschide uşa casei venind încărcaţi de la piaţă, veţi fi întâmpinaţi de … nimeni!

Bucuraţi-vă acum … Într-o zi aţi da tot ce aveţi mai scump, numai să trăiţi macar o clipă ”stresul de altădată”, când pruncii vă umpleau casa … şi urechile de zgomot!

Bucuraţi-vă că Domnul ne-a dat copii. Ei ne învaţă să fim părinţi.

Fără prunci n-am înţelege dragostea de Tată a lui Dumnezeu.

Fiţi ca taximetriştii : căraţi-vă peste tot copiii, dar mai ales la biserică. Într-o zi, Dumnezeu vă va umple casa de sfinți.”

sursa – https://www.facebook.com/emericimreofficial/posts

 

Trăiește frumos, iartă la timp și iubește cu adevărat! Si nu uita ce ai de invatat…

Ne pierdem sufletul …

Ne pierdem sufletul când nu-i mai vorbim de bine pe cei din jur.

Ne pierdem sufletul atunci când uităm să iertăm, să iubim și să ne bucurăm de viață.

Ne pierdem sufletul atunci când călcăm pe noi și ne judecăm prea aspru pentru toate fleacurile cotidiene.

Ne pierdem sufletul atunci când murim înainte de a muri.

Ne pierdem sufletul atunci când nu mai trăim pentru noi.

Ne pierdem sufletul atunci când obiectele sunt mai importante decât oamenii.

Ne pierdem sufletul atunci când facem din oameni idoli și ne agățăm cu orice preț de relații toxice.

Ne pierdem sufletul când ne îndepărtăm de Dumnezeu şi nu mai experimentăm prezenţa Sa.

Ne pierdem sufletul când credem că nu mai există speranţă de iertare.

Ne pierdem sufletul atunci când suntem nerecunoscători pentru ceea ce avem, pentru ceea ce suntem.

Ne pierdem sufletul atunci când anormalul devine normal și când păcatul este înălțat la rang de virtute.

Ne pierdem sufletul atunci când dorința de plăcere, avere și putere ne stăpânesc.

Ne pierdem sufletul și uităm că nimic nu mai poate da timpul înapoi.

Ne pierdem sufletul când nu mai avem credință, nădejde și dragoste…

Tu ce faci ca să nu îți pierzi sufletul?

Trăiește frumos, iartă la timp și iubește cu adevărat!

Am învățat de la viață…

Am învățat că un prieten este comoara cea mai frumoasă de pe pământ.

Am învățat că mai poți continua mult timp după ce spui că nu mai poți.

Am învățat că într-o secundă poți pierde sau câștiga totul.

Am învățat că oamenii te pot răni și iubi cu aceeași intensitate.

Am învățat că un prieten este comoara cea mai frumoasă de pe pământ.

Am învățat că nu este nevoie să schimbi oamenii, ci să te schimbi pe tine.

Am învățat că prietenia este o floare care poate fi udată și de la distanță.

Am învăţat că în viaţă se închide o uşă şi se deschide o fereastră. Sau invers.

Am învăţat că sunt lucruri în viaţă care nu pot fi cumpărate cu bani.

Am învăţat că viaţa te urcă şi te coboară fără să te anunţe.

Am învăţat că nimeni nu este proprietatea nimănui.

Am învăţat că orice certificat de garanţie nu reprezintă o garanţie.

Am învăţat că nu există „prea târziu” sau „prea devreme”.

Am învăţat că oamenii au dreptul să te vorbească de rău şi tu ai dreptul să-i vorbeşti de bine. Când vorbesc despre alţii, de fapt vorbesc despre ei.

Am învăţat că oricând se poate întâmpla orice şi eu trebuie să fiu pregătit pentru asta.

Am învăţat să privesc spre trecut cu înţelegere, spre prezent cu bucurie şi spre viitor cu nădejde.

Am învățat că viața îți oferă o mulțime de lecții și că mereu mai există ceva de învățat.

Am învăţat că orice obiect, eveniment sau om are două laturi de privit.

Am învăţat să mă plâng mai puţin şi să mulţumesc mai mult.

Am învăţat să trăiesc în Aici şi Acum cu bucurie.

Am învăţat că sunt lucruri care nu înseamnă nimic oricât de mult ar vrea mintea să însemne ceva.

Am învăţat să iubesc rana şi pe cel ce a făcut rana.

Am învăţat să privesc lucrurile şi oamenii prin logica lui Hristos.

Am învăţat că pacea şi iubirea sunt mai presus decât dreptatea şi frica.

Am învăţat că fiecare om are o cameră în căsuţa inimii sale unde nu doreşte să intre decât foarte rar şi eu trebuie să accept asta.

Am învățat să spun „Îmi pare rău”, „Te rog să mă ierţi”, „Mulţumesc”, „Te iubesc”.

Am învăţat să intru şi să ies din noaptea neagră a sufletului.

Am învățat că nu am învățat nimic…

Am invat ca Bucuria nu inseamna a avea tot ce-ti doresti.

Am invatat ca multumind ajungi sa fii multumit.

Am invatat ca durerea traita cu Dumnezeu e vindecare.

Am invatat ca fiecare celula din corpul meu are viata.

Am invatat ca sunt minunata pentru ca sunt si nu pentru ceea ce sunt sau ceea ce am.

Am invatat ca slava desarta nu ma face fericita.

Am invatat ca nu voi fi niciodata singura.

Am invatat ca fiecare dintre noi are suflare dumnezeiasca in el indiferent de patimi.

Am invatat sa tac si am invatat sa ascult tacerea.

Sper ca voi invata ca nu pot schimba pe nimeni.

Am invatat ca bucuria vine din lucruri marunte.

Am invatat ca un zambet poate face minuni.

Am invatat sa nu astept nimic de la nimeni.

Am invatat sa ma detasez de rautatile celor din jurul meu.

Am invatat sa pretuiesc si sa ma bucur de fiecare rasarit.

Am invatat sa multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi.

Am invatat sa iubesc viata.

Port în suflet pe toți, mă rog pentru toată lumea, iubesc. Nu împart eu dreptatea. Nu stabilesc eu cine merită și cine nu, cine este vrednic și cine nevrednic este. Nu judec ca să nu fiu judecat. Sau viaţa mă învaţă ca să nu judec, chiar dacă sunt judecat. Iubesc, chiar dacă nu sunt iubit. Iert ca să primesc Iertarea. Mângâi. Îmbrățișez. Las pe Dumnezeu să aleagă. Nu aleg eu în locul Lui, nici măcar în rugăciune. Dumnezeu să ne ierte pe toţi, de oriunde şi oricâţi suntem. Sunt un alt Adam ce a ieșit din Rai afară și caut drumul spre Acasă…

(Hrisostom Filipescu)

Top 7 comori antice disparute

Câţi dintre noi au visat în copilărie, impresionaţi de fascinantele poveşti cu aventuri şi piraţi, să pornească într-o aventură epică pe mare, prin munţi, jungle şi păduri, în căutarea unei comori ascunse?Din vremuri străvechi parvin informaţii, unele mai credibile, altele mai puţin, cu privire la fabuloase comori ascunse şi pierdute, care au lăsat în urmă himere ale unor bogăţii uriaşe.Şapte dintre aceste comori au o importanţă specială, atât prin valoarea lor propriu-zisă, cât şi prin încărcătura culturală, religioasă şi mitologică.

7. Comoara piratului Barbă Neagră

Faimosul pirat Edward Teach, cunoscut şi drept Barbă Neagră, şi-a petrecut numai doi ani (1716-1718) prădând mările, însă această scurtă perioadă i-a fost suficientă pentru a strânge o comoară imensă. În timp ce spaniolii erau ocupaţi să pună mâna pe aurul şi argintul din Mexic şi America de Sud, Barba Neagră şi camarzii săi au asteptat răbdători, după care s-au năpustit asupra corăbiilor încărcate de comori, prădându-i pe spanioli, când aceştia se întorceau spre Bătrânul Continent. Barbă Neagră a devenit, în scurt timp, cel mai de temut pirat, căpătând o reputaţie de oportunist crud şi lacom.
Povestea piratului Barbă Neagră a servit drept sursă de ispiraţie pentru scenariştii „Piraţii din Caraibe”.

Barbă Neagră domina prin teroare asupra Indiilor de Vest şi coasta Atlanticului a Americii de Nord. Şi-a găsit sfârşitul în noiembrie 1718, când locotenentul britanic Robert Maynard l-a decapitat şi i-a atârnat capul pe corabia sa, ca pe un trofeu. Barbă Neagră a recunoscut în faţa călăilor săi că şi-a ascuns comoara, însă nu a dezvăluit unde. Acest fapt i-a determinat pe nenumăraţi vânători de comori să o caute până şi astăzi. Corabia scufundată a lui Barbă Neagră, Queen Anne’s Revenge, se spune că a fost descoperită în 1996 lângă Beaufort, Carolina de Nord, însă încărcătura nu era la bord. Comoara ar putea fi ascunsă undeva pe Insulele Caraibe, în Golful Chesapeake, din Virginia, sau în grotele din Insulele Cayman. Cert este că nimeni nu a reuşit să o găsească şi mulţi încă o mai caută.

6. Comoara de la Lima

În 1820, în Peru, Lima era în pragul revoltei. Ca o măsură de precauţie, vicele oraşului a decis să mute bogăţiile în Mexic, pentru a fi păstrate în siguranţă. Astfel, pietre preţioase, două statui de aur, în mărime naturală reprezentând-o pe Fecioara Maria cu Pruncul Iisus, şi multe altele, au umplut 11 corăbii, a căror valoare totală se ridica în acea vreme la suma de 60 milioane de dolari. Vicele orașului i-a încredinţat comanda transportului comandantului William Thompson, de pe „Dear Mary”, care s-a dovedit a fi un pirat nemilos. Acesta a condus vasele spre Insulele Cocos din Oceanul Indian, unde se spune că a îngropat comoară.

Ulterior, „Dear Mary” a fost capturată de spanioli şi toţi marinarii, în afară de Thompson şi ajutorul său au fost spânzuraţi. Cei doi i-au condus pe temniceri până la Insulele Cocos, unde au reuşit să scape în junglă. Nici ei, nici comoara nu au mai fost văzuţi vreodată. De atunci, mai mult de 300 de expediţii au încercat, fără succes, să găsească comoara de la Lima.

5. Comoara pierdută a faraonilor

Atunci când Howard Carter a (re)descoperit mormantul lui Tutankamon în Valea Regilor, în 1922, arheologul a fost uimit de splendoarea artefactelor care l-au însoţit pe tânărul faraon pe lumea cealaltă. Lângă camera mortuară s-a găsit o comoara atât de mare încât lui Carter i-au trebuit zece ani ca să o termine de catalogat. Totuşi atunci când şi alte camere mortuare ale unor faraoni mai proeminenţi au fost descoperite în secolul XIX, camerele lor cu comori erau aproape goale. Toată lumea ştie că hoţii de morminte au avut timp în atâtea secole să ia comorile, dar astfel de furturi nu pot fi opera infractorilor de rând. Atunci unde sunt vastele comori ale faraonilor îngropaţi în Valea Regilor?

Unii cercetători cred că un anume Herihor ar putea face lumină în cazul acestui mister. Herihor a fost un înalt oficial în timpul domniei lui Ramses XI. La moartea faraonului, Herihor i-a uzurpat tronul, împărţindu-şi regatul cu ginerele său Piankh. Herihor s-a desemnat responsabil cu procedurile de „reînmormântare” în Valea Regilor, având astfel posibilitatea să prăduiască la nivel înalt majoritatea mormintelor regale. Mormântul lui Herihor nu a fost identificat niciodată, dar specialiştii în domeniu sunt de părere că atunci când acest eveniment se va întâmpla, multe dintre comorile pierdute ale Egiptului (sau măcar indicii despre ceea ce s-a întâmplat cu ele) vor vedea lumina zilei.

4. Comoara lui Montezuma

Distrugerea imperiului Aztec de către spanioli a ajuns în punctul culminant pe 1 iulie 1520. După ce l-a rănit mortal pe împăratul Montezuma, Hernando Cortés, crezând că câştigat războiul, a ordonat oamenilor săi să strângă bogăţiile regatului, în încercarea de a părăsi continentul pe timp de noapte. Aztecii furioşi însă, care vroiau să-şi răzbune conducătorul şi să-şi apere capitala, nu i-au lăsat pe conquistadori să ajungă prea departe, atacându-i în apropierea capitalei Tenochtitlan, unde au avut loc lupte crâncene. Carnagiul care a urmat a umplut lacul Tezcuco cu cadavrele spaniolilor şi comorile furate ale lui Montezuma: nenumărate ornamente din aur şi argint şi o colecţie impresionantă de bijuterii.

Cortés şi câţiva oameni au reuşit să scape cu viaţă şi s-au întors un an mai târziu pentru a se răzbuna. Când locuitorii oraşului Tenochtitlán au aflat că spaniolii se apropie, au îngropat rămăşiţele comorii în jurul Lacului Tezcuco pentru a o feri de lăcomia spaniolilor. Astăzi, imensa comoară rămâne ascunsă în noroiul şi mlaştinile periferiei oraşului Mexico City, locul unde fusese odată colosalul oraş Tenochtitlán. Generaţii de vânători de comori au căutat în van tezaurul. Un fost preşedinte al Mexicului chiar a ordonat ca fundul lacului să fie drenat, însă nici aşa comoara aztecilor nu a fost găsită.

3. Comoara lui Decebal

Existenţa tezaurului regelui Decebal constituie una dintre cele mai fascinante enigme ale istoriei româneşti. Aceasta porneşte de la afirmaţiile istoricului roman Dio Cassius (155 sau 163/164 – 229) după care, în urma cuceririi romane, au fost descoperite şi comorile lui Decebal, care se aflau sub râul Sargeţia din apropierea capitalei sale. Istoricul spune că Decebal „a abătut râul cu ajutorul unor prizonieri şi a săpat acolo o groapă. A pus în ea o mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase, mai ales printre cele care suportau umezeala, iar după aceea a adus râul din nou în albia lui. Tot cu prizonierii a pus în siguranţă, în peşteri, veşminte şi alte lucruri mai puţin preţioase. Dar Bicilis, un tovarăş al său, care cunoştea cele întâmplate, a fost luat prizonier şi a dat în vileag toate acestea”.

Majoritatea arheologilor a considerat aprecierile lui Cassius drept o legendă preluată la origine de la Diodor din Sicilia. Scriitorul bizantin Ioanes Lydus, în lucrarea „De Magistratibus”, elaborată pe baza celei a lui Criton, doctorul lui Traian, şi anume „Getica”, apreciază că după înfrângerea Daciei de către romani s-au preluat prăzi bogate în argint şi aur în greutate de 5.000.000 livre, vase şi sticlărie de valoare şi peste 50.000 de războinici băştinaşi capturaţi cu arme cu tot. Jérôme Carcopino, profesor la Facultatea de Litere a Universităţii pariziene, s-a implicat masiv în analiza prăzii de război din Dacia. El a opinat pentru 165.500 kg aur şi 331.000 kg argint, în valoare totală de 62.200.000 franci de aur. Deşi multe dintre cifrele pe care le-a vehiculat au fost considerate exagerate, ele oferă totuşi o imagine sugestivă asupra bogăţiilor Daciei, în care putea fi foarte bine inclus şi tezaurul regal şi care au contribuit în mare măsură la rezolvarea crizei financiare din Imperiul Roman şi la desăvârşirea unor mari construcţii. Nimeni nu a căutat, însă, pe teren tezaurul lui Decebal.

2. Camera de Chihlimbar

Foarte multi o consideră a opta minune a lumii. Alcătuită din plăci de chihlimbar, poleite cu foiţa de aur, a fost creată de către artizanii germani şi ruşi, la începutul secolului al XVIII-lea, şi oferită de către regele Prusiei, Friedrich Wilhelm I, aliatului său rus, ţarul Petru cel Mare, în 1716, drept un simbol al prieteniei, în urma relaţiilor diplomatice exemplare dintre cele două ţări. Impresionanta Cameră construită din chihlimbar şi alte pietre semipreţioase care acum ar valora mai mult de 200 de millioane de dolari, a dispărut fără urmă în timpul celui de-al doilea război mondial, de atunci fiind una dintre cele mai vânate comori.

Până în prezent, nimeni nu a reuşit să-i dea de urmă, deși atât oamenii de ştiinţă au făcut investigaţii amănunţite pentru a o găsi, cât şi căutatorii de comori au vânat-o constant pentru a se îmbogăţi. Există o serie de teorii în legătură cu ce s-ar fi putut întâmpla cu ea. Unii cred ca în timpul celui de-al doilea război mondial, în timp ce s-a încercat transportul camerei din Rusia în Germania, ambarcaţiunea care ducea cele 27 de cufere cu preţioasa comoară s-a scufundat în mare. Alţii susţin că a ars în timpul bombardamentelor asupra castelului din Krolewiec, unde fusese ascunsă în timpul războiului sau că s-ar afla într-o mină de argint, abandonată din Thuringia, sau ascunsă în malurile unei lagune din Marea Baltică.

Chihlimbarul nu este o materie atât de valoroasă în sine, însă este nestemată pentru istoria care se poate păstra în el. Chihlimbarul păstrează închis în el imagini unice, rămăşiţe de insecte şi obiecte prinse în capcana lui lipicioasă, iar cele şase tone de chihlimbar pur din care a fost făcută Camera au stat la baza unor filme moderne ca „Jurassic Park” şi „The Lost World”.

Din întreaga Cameră s-a recuperat în 1997 doar o mică bucată din placa de chihlimbar cu care aceasta fusese căptuşită. Un avocat din Bremen, care pusese mâna pe preţioasa piesă, a încercat să o vândă unui fost ofiţer de marină. Din fericire, acesta făcea parte dintr-un grup de arheologi care încercau de căţiva ani sa găsescă rămăşiţele camerei şi astfel piesa a ajuns în custodia unui muzeu din Rusia.

Frustraţi că nu o pot găsi, istoricii şi arheologii au hotărât să o reconstituie. Munca de refacere a început în 1980, specialiştii încercând să recreeze Camera dupa fotografiile, amintirile, descrierile şi rămăşiţele rămase din original. Însă în ciuda aparaturii moderne din zilele nooastre, impresionanta creaţie este extrem de greu de dus la bun sfârşit.

1. Chivotul Legământului

Chivotul Legii, cum se mai numeşte artefactul menţionat în capitolul Exodului din Biblie, reprezintă cea mai importantă comoară a Creştinătăţii. Pentru israeliţi, el constituia cel mai sacru obiect de pe Pământ, creat de Dumnezeu, în acord cu Moise, pe Muntele Sinai. Chivotul este un cufăr masiv, poleit cu aur, lung de 118 centimetri şi lat de 78 centimetri, cu o pereche de mânere din lemn de o parte şi de cealaltă a lungimii sale, pentru transport şi cu doi heruvimi din aur dispuşi faţă în faţă, cu aripile întinse, deasupra „capacului ispăşirii”. Cufărul trebuia să adăpostească relicvele sacre, printre care cele două table de piatră pe care erau scrise Cele Zece Porunci şi un vas cu mană din cer, care căzuse spre hrana evreilor în pustie, după ce trecuseră Marea Roşie, când au fost eliberaţi din robia Egiptului.

Ierusalimul, capitala regatului israelian şi casa Templului lui Solomon, era şi locul în care era găzduit Chivotul Legământului. În 607 î.Hr. oraşul a fost jefuit de către babilonieni, mai bine de un milion de oameni fiind ucişi. 70 de ani mai târziu, când israeliţii s-au întors în cetate, Chivotul dispăruse. De atunci, nu se ştie sigur ce s-a întâmplat cu acestă relicvă nepreţuită, iar diferitele zvonuri au fost alimentate numai de speculaţii. Dintre acestea, cea mai răspândită este cea conform căreia Chivotul ar fi fost ascuns de către israeliţi înainte de a fugi din oraş, odată cu ocupaţia babilonienilor. Se spune că acesta s-ar afla în Muntele Nebo din Egipt sau Etiopia. Întrebarea este însă: dacă chivotul fusese ascuns de către israeliţi, de ce aceştia nu l-au recuperat când s-au întors să-şi reconstruiască oraşul?

În ciuda lipsei unor dovezi istorice, credinţa ortodocşilor etiopieni în Chivotul din Aksum continuă să fie puternică. Conform legendei, în imensul sit funerar al regilor de la Aksum a fost ascuns Chivotul Legii, comoara cea mai de preţ a Israelului. Vechi de peste 1.700 de ani şi înalt de 24 de metri, Obeliscul din Aksum, în care se presupune că se află Chivotul, cântăreşte nu mai puţin de 100 de tone. Misterul ridicării absolut incredibile a obeliscului i-a făcut pe mulţi să lanseze fel de fel de teorii, care mai de care mai fantasmagorice. Însă nici până în ziua de azi arhelogii nu au putut explora în întregime labirintul subteran aflat sub colosul de granit. Pe lângă aceasta, oamenii de ştiinţă din zilele noastre nu au reuşit să îşi explice de ce labirintul subteran e păzit atât de straşnic de capcane mortale pentru oricine încearcă să exploreze tunelurile. Alţii cred că chivotul a fost distrus de către babilonieni, în timp ce credinţa altora este că însuşi Dumnezeu a ascuns chivotul printr-o intervenţie divină şi că artefactul va fi găsit doar de către cei drepţi. Dat fiind că nu există nicio menţiune despre distrugerea acestuia, oamenii nu au încetat nici până astăzi să-l caute şi să dezlege marele mister.

SURSA – http://www.jurnal.md/ro/news/top-comori-antice-disparute-205807/

Puterea binecuvântării

Cand va treziti, binecuvantati ziua care incepe, deoarece vine plina de
daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare,
pentru ca a binecuvanta inseamna ca sunteti constienti de numarul infinit de
daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre
voi.

Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de
munca, la cel de relaxare, binecuvantati pe acestia.

Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina acesteia se
va revarsa si ii va calauzi pe cale. Atunci cand va intalniti si discutati cu
diverse persoane binecuvantati-le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu
Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii. Binecuvantati-le aspectul financiar si
abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentru ca
aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora, dar
si pentru voi intr-o buna zi vor rasari roadele acestor acte, si va vor
lumina viata acolo unde ea parea arida.

Atunci cand cineva va raneste si se poarta cu tine intr-un mod jignitor,
raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati cu bucurie, sincer, complet,
pentru ca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut
care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata
indreptata catre voi sa ricoseze.

A binecuvanta insemna ca din adancul fiintei tale, din cel mai launtric colt al inimii, sa doresti binele in mod neconditionat, complet, fara a astepta ceva in schimb.

A binecuvanta inseamna a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui Dumnezeu.

A binecuvanta inseamna a invoca aceea ca grija Divina sa se reverse peste
cel la care ne gandim, a vorbi sau gandi cu recunostinta.

A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara. fara nici o forma de discriminare,
este cea mai inalta forma de a darui. Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti
niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii
lor, iar noi rareori vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor.

Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat
va darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentru
ca viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti.

Incercarile prin care trecem, sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri
ne insotesc in acestea.

A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala,
omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a
atractiei, lege care va aduce in viata noastra, din cele mai indepartate
colturi ale Universului, lucrurile de care ne vom bucura.

Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp. Deci pastrati-va permanet intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentru ca astfel, intr-o buna zi, veti vedea in tot ceea ce va inconjoara prezenta lui Dumnezeu.

Fiti binecuvintati!

Traducere dupa un articol de Pierre Pradervand