„Atunci când judecăm oamenii nu îi mai iubim şi murim sufleteşte…”

Nu-mi ajung zilele să-I mulţumesc lui Dumnezeu. Nu-I mai cer nimic, doar mă minunez şi Îi mulţumesc din toată inima pentru toate! Slavă Ţie Doamne! Îţi mulţumesc Doamne pentru apă, pentru pâine, pentru aer, pentru căldură, pentru viaţă, pentru sănătate, pentru că m-ai trezit dimineaţă, pentru că m-ai adormit aseară, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate, pentru că ne dai vreme de pocăinţă, pentru oamenii pe care ni-i scoţi pe Cale, pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim!

Nu avem nevoie de anumite zile ca să fie sărbătoare, că să fim mai buni, mai frumoşi, mai calzi, mai iertători, mai iubitori, mai… Toate zilele noastre pot deveni o sărbătoare nesfârşită. Conştiinţa curată e cea mai bună sărbătoare. Unde este iubire, acolo este Dumnezeu. Atunci când judecăm oamenii nu îi mai iubim şi murim sufleteşte. Cu vorba ucizi mai uşor decât cu fapta. Cu fapta ucizi o dată, cu vorba de mai multe ori…

Să ne bucurăm sufletele cu un gest, cu un cuvânt, cu un gând!

Nu judeca după aparențe!

„Concluziile trase după aparențe sunt adesea greșite”, spune scriitorul grec Esop. Acesta este deja un fapt comun în epoca în care trăim, din moment ce atât de mult efort se depune în lume doar pentru a face lucrurile să pară ceea ce nu sunt.

Problema devine și mai gravă atunci când se extinde la felul cum îi judecăm pe ceilalți. Fiindcă evaluăm persoanele încă de la întâia întâlnire, din primele priviri, de la primele cuvinte. Abținerea de la judecarea lor până când ajungem să le cunoaștem bine va crea relații mai echilibrate, întemeiate pe ceea ce sunt oamenii cu adevărat, și nu pe ce par în urma unei observații superficiale.

O femeie (îmbrăcată într-o rochie de bumbac) și soțul ei (cu o ținută la fel de modestă) au coborât din tren în Boston și s-au adresat, fără să fi avut o programare, secretarei președintelui de la Universitatea Harvard. Secretara a ghicit imediat că aceștia veneau de la țară, că erau fermieri, care nu puteau avea nimic de-a face cu acea universitate de prestigiu.

„Dorim să-l vedem pe președinte”, a spus bărbatul încet. „Este ocupat”, a răspuns secretara. „Așteptăm”, a replicat femeia.

Ore întregi, secretara i-a ignorat, în speranța că cei doi, în cele din urmă, se vor descuraja și vor pleca. Ei nu au plecat, ceea ce a făcut să crească frustrarea acesteia. În cele din urmă a decis să-l deranjeze pe președinte, deși era un lucru pe care ea mereu îl evita.

„Poate dacă veți vorbi cu ei câteva minute vor pleca”, a spus secretara președintelui Universității. Acesta făcu o strâmbătură de dezgust și acceptă. Cu fruntea încruntată, dar cu demnitate, se îndreptă cu pas majestuos spre perechea care aștepta.

Femeia îi spuse: „Am avut un fiu care învățat la Harvard timp de un an. El a iubit Harvardul. A fost fericit aici. Dar acum un an a murit într-un accident. Soțul meu și cu mine am vrea să construim ceva, undeva în campus, care să fie în memoria fiului nostru.”

Președintele nu a părut interesat. „Doamnă, a spus acesta, nu putem ridica o statuie pentru fiecare persoană care a învățat la Harvard și apoi a murit. Dacă am face-o, acest loc ar părea un cimitir”.

„Oh, nu, replică repede femeia, nu dorim să se ridice o statuie. Ne-am gândit că am fi bucuroși să donăm o clădire Universității Harvard. Președintele s-a uitat atunci atent către cei doi. Aruncă o privire la rochia și la costumele simple cu care cei doi erau îmbrăcați și exclamă apoi: „O clădire? Aveți cumva idee cât costă o clădire? Am investit peste șapte milioane și jumătate de dolari în clădirile de aici de la Harvard!”

Pentru o clipă femeia a tăcut. Președintele s-a gândit că dăduse lovitura de grație și poate, acum, se va putea debarasa de ei. Femeia se întoarse către soțul sau și îi spuse încet: „Atât de puțin costă o universitate? De ce să nu construim de la început, una a noastră?”

Fața președintelui se întunecă de confuzie și uimire.

Așa s-a născut o nouă universitate americană, Stanford, clădită ca un memorial în cinstea acelui student. Astăzi ea se află la rivalitate strânsă cu Harvard. Ce ușor te poți înșela atunci când judeci după aparențe!

sursa – http://ziarullumina.ro/nu-judeca-dupa-aparente–120955.html

100 Citate Celebre ale celor mai înțelepte minți din toate timpurile

Descoperă colecția de citate celebre pe care ți-am pregătit-o și lasă-te inspirat(ă) de învățătura pe care acești mai gânditori au pus-o în aceste cuvinte nemuritoare.

1. Ce se află în spatele nostru și în fața noastră contează mult mai puțin decât ceea ce se afla în noi înșine. – Ralph Waldo Emerson

2. Trăiește ca și cum ai muri mâine. Învață ca și cum ai trăi veșnic. – Mahatma Gandhi

3. Schimbări incredibile se întâmplă în viața ta atunci când te decizi să preiei controlul lucrurilor asupra cărora ai putere și renunți la a tânji pentru control asupra celor pentru care nu ai putere. – Steve Maraboli

4. Trebuie să știi când se încheie o etapă din viața ta. Dacă te încăpățânezi să rămâi mai mult decât e necesar, pierzi bucuria de a trăi și sensul vieții. – Paulo Coelho

5. Pe pământ omul e dator să trăiască numai viața. Moartea lui adevărată o va trăi în cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuiește și se mistuiește în deznădejde. Și atunci, nici nu trăiește cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi. – Mircea Eliade

6. Nu e frumos să te gândești la ziua de mâine că la o zi în care nu ai făcut încă nicio greșeala? – L. M. Montgomery

7. Viața e scurtă dar, nevrednic folosită, scurtimea ei ar fi încă prea lungă, chiar dacă așezându-ne călare pe acul de ceasornic am opri viața în loc după o oră. – William Shakespeare

8. Viața este un drum mare cu multe semne. – Bob Marley

9. Nu am dat greș, am descoperit doar 10.000 de modalități în care ceva nu funcționează. – Thomas A. Edison

10. Prefer să fiu o maimuță în ascensiune decât un înger care decade. – Terry Pratchett

11. Când va surprindeţi alunecând în aşteptare… ieşiţi repede din ea. Intraţi în momentul prezent. Fiţi, pur şi simplu, şi bucuraţi-vă de sentimentul vieţii. Când sunteţi prezent, nu este niciodată nevoie să aşteptaţi ceva – Eckhart Tolle

12. Învață cum să aprinzi o lumânare în cele mai întunecate momente din viața cuiva. Fii tu lumina care îi ajută pe ceilalți să vadă; este tot ceea ce oferă vieții cea mai adâncă semnificație. – Roy T. Bennett

13. Viața are granițe precise. Din cauza muncii și a vieții de zi cu zi atât de încărcate, acest adevăr e adesea uitat. – Dean R. Koontz

14. Necesitatea e mama invenţiei. – Platon

15. Viața este o aventură în iertare. – Norman Cousins

16. Ce faci pentru tine, dispare odată cu tine, ce faci pentru alţii, rămâne pentru eternitate. – Albert Einstein

17. Fiecare crede că trăiește pentru sine, dă când colo, omul trăiește pe pământ ca să facă viața îndeobște mai bună! Iar pentru binele omenirii face să trăiești o sută de ani, ba și mai mult. – Maxim Gorky

18. Niciodată nu știi ce înseamnă viața, până când nu mori. – Robert Browning

19. Oamenii trebuie iubiți și lucrurile folosite. Haosul lumii de astăzi este pentru că iubim lucrurile și folosim oamenii. – Dalai Lama

20. Cel care controlează trecutul, controlează și viitorul. Cel care controlează prezentul, controlează trecutul. – George Orwell

21. Viața în sine este o necesitate și bineînțeles un cunoscut, o experiență dă fapt a iluziei vieții. – Sorin Cerin

22. Viața este o curgere, este un fluviu, este o mișcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înșiși reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viața este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viața este mai abundentă. Iar o viață abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă. – Osho

23. Iadul este gol, și toți diavolii sunt acolo. – William Shakespeare

24. Întotdeuna voi inventa viața. – Anais Nin

25. Fiţi cât se poate de conştienţi de faptul că momentul prezent este tot ce aveţi. – Eckhart Tolle

26. Viața nu este o enigmă ce trebuie dezlegată, ci o realitate care trebuie trăită. – Soren Aabye Kierkegaard

27. Dacă îți închipui că ești prea mic pentru a face o diferență, încearcă să dormi cu un țânțar. – Dălăi Lama

28. O singură viață avem și ea ne este dată odată pentru totdeauna. – Ion Găvănescu

29. Destinul prinde formă în momentul în care iei o decizie. – Anthony Robbins

30. Cel ce spune că e imposibil nu ar trebui să-l împiedice pe cel ce nu crede aşa ceva. – Albert Einstein

31. Viaţa este o tapiserie minunată. Individul nu e decât un detaliu neînsemnat dintr-un desen uriaş şi sublim. – Albert Einstein

32. Noi oamenii suntem fiinţe sociale. Venim pe această lume în urma acţiunii altora. Supravieţuim datorită celorlalţi. Fie că ne place, fie că nu, sunt puţine momente în viaţă când nu beneficiem de pe urma acţiunilor celorlalţi. Din acest motiv nu e deloc surprinzător că în mare parte fericirea noastră apare în contextul relaţiilor noastre cu ceilalţi – Dalai Lama

33. Viitorul aparține celor care cred în frumusețea viselor lor. – Eleanor Roosevelt

34. Sunt două feluri de a-ți trăi viața… Unul – de a crede că nu există miracole. Altul – de a crede că totul este un miracol. – Albert Einstein

35. Viața este o ciudată comedie care amestecă împreună și dureri și bucurii, punând lacrimi lângă zâmbet, punând zâmbet lângă plâns. – Alexandru Macedonski

36. Dacă viața n-are nici un țel, dacă ne e dată numai pentru a fi trăită, ca scop în sine, n-avem pentru ce trăi. – Lev Nicolaevici Tolstoi

37. Fiecare om este special. Fiecare om este un erou, un iubit, un prost, un răufăcător. Toți. Toți au poveștile lor personale pe care să le spună. – Alan Moore

38. Viața este o ofensivă orientată împotriva mecanismului repetitiv al Universului. – Alfred North Whitehead

39. Lumea exterioară este o reflexie a celei interioare. Percepția celorlalți despre tine este o reflexie a lor înșiși. – Roy T. Bennett

40. Nu poți trăi în chip de sălcie plângătoare… viața, orice ai spune, e un lucru magnific. – Ivan Alekseievici Bunin

41. Acceptăm iubirea pe care credem că o merităm. – Stephen Chbosky

42. Secretul sănătății trupești și mintale este de a nu plânge trecutul sau viitorul ci doar de a trăi prezentul, cu înțelepciune și sens. – Bukkyo Dendo Kyokai

43. Omul care știe că are asigurată viața veșnică nu se mai teme de moarte. – William Penn

44. Fiecare clipă de căutare este o clipă de regăsire. – Paulo Coelho

45. Pentru ce trăim, dacă nu pentru a ne face viața mai puțin dificilă unii altora? – George Eliot

46. Încearcă puțin mai mult pentru a deveni puțin mai bun. – Gordon B. Hinckley

47. Încearcă să fii un om de valoare și nu neapărat un om de succes. – Albert Einstein

48. Viață – o plimbare spre somn. – Lucian Blaga

49. Odată ce ai citit o carte care îți place, anumite părți din ea vor rămâne cu tine pentru totdeauna. – Louis L’Amour

50. Averea cea mai de preț e viață, și viața noastră, vă rog să mă credeți, nu atârna decât de un fir de păr. – Alexandre Dumas

51. Peste 100 de ani, probabil că toți oamenii de aici vor fi dispărut de pe suprafața pământului și se vor fi transformat în cenușă sau praf. Mă cuprinde un sentiment straniu la acest gând. Încep să văd totul ca pe niște fantasme efemere, gata să se destrame la prima suflare de vânt. Îmi întind mâinile și le privesc. La ce mă zbat atâta? De ce mă agăt de viață cu atâta disperare? – Haruki Murakami

52. Posibilitatea de –ți împlini un vis este cea care face viața interesantă. – Paulo Coelho

53. Nu mi-am sărbătorit niciodată ziua de naștere. Ce pot să spun la 80 de ani? Iubesc încă viața. Singura mea satisfacție reală sunt dezamăgirile mele, asta înseamnă că am avut iluzii foarte mari. – Octavian Paler

54. Nu poți aștepta într-un colț al pădurii, ca alții să vină la tine. Trebuie să te duci tu la ei din când în când. – A. A. Milne

55. Ceea ce ar trebui să faci atunci când nu îți place un lucru este să îl schimbi. Dacă nu îl poți schimba, schimbă felul în care te gândești la el. Nu te plânge. – Maya Angelou

56. Viața e prea scurtă pentru a-ți irosi timpul cu oameni care nu te apreciază și nu te respecta. – Roy T. Bennet

57. Viața ia prea mult timp oamenilor. – Stanislaw Jerzy Lec

58. Lipsa de direcție, nu lipsa de timp este problema. Cu toții avem parte de zile de 24 de ore. – Zig Ziglar

59. După o anumită vârstă, toți oamenii au impresia că au naufragiat, că și-au ratat viața, că au trăit o viață idioată, absurdă – o viață care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât viața altuia.. Pentru că avem o părere prea bună despre noi înșine și nu putem crede că dacă am fi trăit într-un adevăr viața noastră, ea ar fi putut fi atât de idioată. – Mircea Eliade

60. Viața este energie, efort interior, năzuința și împlinire. Viața este, într-un cuvânt, activitate. – Theodor Lipps

61. Vreau doar să îți spun că ești foarte special… și singurul motiv pentru care o fac, este pentru că nu cred că altul a făcut-o până acum. – Stephen Chbosky

62. Viața este o instrucție perpetuă în cauză și efect – Ralph Waldo Emerson

63. Te îneci nu pentru că ai căzut în apă, ci pentru că rămâi sub apă. – Paulo Coelho

64. Viața este că a cânta la vioară în public și a învăța instrumentul pe măsură ce cânți. – Samuel Butler

65. Concentrează-te pe talentele tale și nu pe slăbiciuni. – Roy T. Bennett

66. Oamenii cu curaj şi caracter le par întotdeauna stranii celorlalţi. – Hermann Hesse

67. Ceea ce credem noi că este adevărat, ceea ce credem noi că este posibil devine adevărat şi posibil! – Anthony Robbins

68. A reflecta asupra vieții – asupra vieții în fața morții – nu înseamnă fără îndoială decât a ne aprofunda interogația. – Andre Malraux

69. Viață – spitalul în care oamenii ne tratează cu pastile de sictir, în timp ce moartea inventariază suflete. – Ionuț Caragea

70. Viața este o limbă străină, toți oamenii o pronunță greșit. – Christopher Morley

71. O formulă matematică pentru fericire: Împarte realitatea la așteptări. Sunt două modalități de a-ți găsi fericirea: îmbunătățește-ți realitatea sau reduce din așteptări. – Jodi Picoult

72. Transformă-ți rănile în înțelepciune. – Oprah Winfrey

73. Cu mine se petrece ceva. O viață de om. – Marin Sorescu

74. Nu am zis niciodată că va fi ușor, am spus doar că va merita. – Mae West

75. Nu mă gândesc la toată suferința cu la frumusețea care rămâne. – Anne Frank

76. Fii bun de câte ori se poate. Şi întotdeauna se poate. – Dălăi Lama

77. Amintește-ți că întunericul nu este întotdeauna rău, așa cum lumina nu aduce întotdeauna bine. – P. C. Cast

78. Nu lasă niciodată moralitatea să te împiedice să faci ceea ce trebuie. – Isaac Asimov

79. Ai creierul în cap, ai picioarele în pantofi. Te poți îndrepta înspre orice direcție dorești. Ești propriul tău stăpân. Și știi ce anume îți dorești. Și TU ești cel care va decide încotro să te îndrepți. – Dr. Seuss

80. Nu există măreţie fără pasiunea de a fi măreț, fie în cazul aspiraţiei unui atlet, artist, sau om de ştiinţă, ori a unui om de afaceri. Scopul, intenţia de a fi măreț, acestea fac toată diferenţa. – Anthony Robbins

81. Pe când aveam 5 ani, mama îmi spunea întotdeauna că fericirea este cheia vieții. Când m-am dus la școală, m-au întrebat ce vreau să fiu când voi crește mare. Am scris: fericit. Mi-au spus că nu am înțeles tema, le-am răspuns că ei nu au înțeles viața. – John Lennon

82. Nu întâlnim niciodată oameni banali de-a lungul vieții. – C. S. Lewis

83. Vreau să fiu într-o relație în care, tu, spunându-mi că mă iubești, constituie doar o validare ceremonioasă a felurilor în care mi-ai arătat deja asta. – Steve Maraboli

84. Dacă credem că viaţa noastră este delimitată de nişte graniţe înguste, dintr-o dată acele graniţe vor deveni reale. – Anthony Robbins

85. Dacă nu urmărești ceea ce îți dorești, nu vei avea niciodată acel lucru. Dacă nu întrebi, răspunsul e întotdeauna nu. Dacă nu pășești înainte, rămâi întotdeauna pe loc. – Nora Roberts

86. Viața este o tragedie atunci când e privită în prim-plan și o comedie când o privești în plan larg. – Charlie Chaplin

87. Cel ce nu îndrăgește nici o ființă nu cunoaște bucuria de a trăi. – Saadi

88. Dansează ca și atunci când ești singur, iubește ca și când nu te-ai aștepta niciodată să fii rănit, cântă ca și când nimeni nu ar asculta și trăiește ca și cum ar fi raiul pe pământ. – William W. Purkey

89. Cei mai nefericiți oameni de pe pământ sunt cei cărora le pasă cel mai mult despre ce cred ceilalți. – C. JoyBell C.

90. Încrederea în corpul, mintea şi spiritul nostru ne permite să căutăm noi aventuri, noi direcţii în care să creştem şi noi lecţii pe care să le învăţăm – despre asta este viaţa – Oprah Winfrey

91. Un vas este în siguranță în port însă nu pentru asta sunt construite vasele. – William G. T. Shedd

92. Fii realist, dorește-ți mereu imposibilul. – Paulo Coelho

93. Viața este uneori foarte zgârcită: trec zile, săptămâni, luni și ani fără să simți nimic nou. Totuși, odată ce se deschide o ușă, o adevărată avalanșă pătrunde prin spațiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa următoare ai mai mult decât poți accepta. – Paulo Coelho

94. Odată ce ai gustat zborul, vei păși pentru totdeauna pe pământ cu ochii ațintiți spre cer, căci acolo ai fost, și acolo tânjești să te întorci. – Leonardo da Vinci

95. Prin meditare profundă avem posibilitatea de a anula timpul, de a vedea toată viaţa trecută, prezentă şi viitoare în simultaneitatea ei. – Hermann Hesse

96. Doar pentru că poți, nu înseamnă că ar și trebui. – Sherrilyn Kenyon

97. Scurtimea vieții nu ne îngăduie iluzia speranțelor lungi. – Quintus Horatius Flaccus

98. O iubire, o inimă, un destin. – Bob Marley

99. Oamenii spun că nimic nu e imposibil iar eu în fiecare zi fac nimic. – A. A. Milne

100. Viața este arta de a trage concluzii suficiente din premize insuficiente. – Samuel Butler

sursa – https://booknation.ro/citate-celebre-ale-celor-mai-intelepte-minti-din-toate-timpurile/

Capul sus, femeie! Toate trec!

„Exista momente in care ai senzatia ca viata ta si-a pierdut sensul pentru simplul motiv ca cineva drag a ales sa o ia pe un alt drum, separat de drumul tau. Cu totii am trecut macar o data printr-o despartire dureroasa, care ne-a marcat existenta si care ne-a modificat gandirea, comportamentul, care poate ne-a zdruncinat intreaga scara de valori si care ne-a zguduit intreaga fiinta.

Stiu pe pielea mea cum e atunci cand pierzi pe cineva drag, cum e atunci cand simti ca viata ta nu mai are sens si cand persoana pe care tu inca o iubesti nu mai face parte din tine. Noptile dormite pe sfert nu-mi sunt straine si lacrimile erau la vremea respectiva singurele mele prietene in intimitatea gandurilor mele cenusii.

Stiu cum e sa te simti al nimanui, sa fii deznadajduit, sa nu stii incotro sa te indrepti, sa simti ca iti pierzi identitatea, sa simti ca iti fuge pamantul de sub picioare si sa te simti golit de putere, sa simti ca ai pierdut tot ce aveai mai scump pe lume. Stiu cum e sa te uiti in ochii omului tau drag si sa vezi acea sclipire rece si distanta care te ingheata.

Stiu cum e sa te uiti la persoana pe care ai pus-o de nenumarate ori inaintea ta si sa vezi in acel om un strain cu care ai impartit patul, amintirile, momentele de fericire. Iti vin in minte toate clipele voastre frumoase, unice, care candva ti-au incununat sufletul cu fericire, apoi iti aduci aminte ca in prezent nu a mai ramas nimic din tot ce a fost. Singuratatea ti-e prietena, identitatea ti-e pierduta, iar tu nu mai esti…tu.

Lucrurile nu sunt insa chiar atat de sumbre si de negre precum par acum. Avem tendinta de a vedea totul in alb si negru, uitand ca viata e o paleta de nuante de gri. E greu sa ramai cu picioarele pe pamant si e si mai greu sa iti linistesti mintea care scormoneste printre scenarii in cautarea adevarului absolut. Iti bantuie prin cap mii de intrebari – „de ce?”, „de cand?”, „cu ce am gresit?”, „ce l-a determinat pe omul meu sa se schimbe?”, „cand a inceput sa se schimbe?, „eu de ce nu am vazut?”, „de ce nu am simtit?”, „ce a fost in neregula?”, „cand au inceput sa apara minciunile intre noi?”, s.a.m.d. Cunosc toate intrebarile astea, cunosc la fel de bine si sentimentul de culpabilitate – „poate daca nu ziceam cutare lucru…”, „poate daca as fi procedat altfel”, poate, poate, poate…

Lucrurile sunt simple. Cine trebuie sa ramana in viata ta, ramane, indiferent de situatie, indiferent de circumstante. Unii oameni sunt pasageri in trenul vietii noastre. Altii sunt aici ca sa ramana, iar altii asteapta sa prinda trenul si sa ne infrumuseteze viata.

Stiu ca daca treci acum printr-o despartire dureroasa experimentezi sentimente si senzatii care te coplesesc si stiu ca e greu sa iti pastrezi optimismul si stralucirea cand sufletul iti plange. Va veni insa acea zi in care vei fi extenuat fizic si psihic si vei spune „stop joc. E momentul sa imi vad de mine”! Adevarul este ca de tine ai uitat. La fel ai uitat si ce insemni tu prin propria ta prisma, fara altcineva alaturi. Ti-ai pierdut identitatea in cuplu. Ti-ai creat obiceiuri prin prisma persoanei de alaturi, iar acum esti cuprins de teama, de panica, de singuratatea care te apasa.

But hey, look at the bright side! Lectia asta de viata te va maturiza. Vei intelege ca iubirea este un sentiment neconditionat, ca gelozia nu isi are rostul acolo unde exista respect si incredere. Vei intelege ca anumite lucruri care iti provoaca mai multa tristete decat fericire trebuiesc lasate la o parte. Niciodata nu primim mai mult decat putem duce, iar atata vreme cat inca respiram inseamna ca batalia din noi inca poate fi dusa si castigata. Acum te doare pentru ca ai o batalie cu tine insuti, intre ratiune si emotie. Iubirea e absenta judecatii, insa judecata este cea care ne tine in contact cu realitatea.

O astfel de durere te va face sa devii un om mai puternic, te va ajuta sa iti testezi limitele si sa stii in viitor care sunt oamenii langa care merita sa stai si care sunt cei de care sa te feresti fara a mai cerne informatia indelung. Pur si simplu iti vei crea un sistem de auto-aparare care va detecta automat vibratiile fiintelor fata de care e mai bine sa pastrezi distanta. Vei sti mai bine ce vrei de la viata, ce target ai si mai ales, vei ajunge sa te cunosti pe tine. Vei avea timp sa incepi sa te iubesti iarasi, sa iti construiesti fericirea singur si vei invata ca unica persoana fata de care trebuie sa ai asteptari nu e alta decat tine insuti!

Asadar, capul sus! Toate trec! Nimic nu dureaza o vesnicie, iar soarele asteapta sa rasara si pe strada ta (insa ca sa-l vezi, ar trebui sa iti stergi lacrimile si sa ridici capul din pamant). Omul tau e acolo si te asteapta, iar cand il vei intalni vei simti asta cu fiecare celula a ta. Acelei persoane nu ii vei pune cuvantul la indoiala, pentru ca nu te va minti. Nu vei suferi, pentru ca nu te va rani sub nicio forma. Nu vei plange, pentru ca va fi acolo sa iti aduca un zambet pe fata atunci cand nimeni altcineva nu ar putea-o face.

Lasa trecutul la locul lui, traieste-ti prezentul cu demnitate si in armonie, privind cu incredere in viitor!”

sursa – http://www.sylvia.ro/index.php/2017/03/17/capul-sus-femeie-toate-trec/

Nu irosiți niciodata sentimente adevărate pe oameni ieftini…De luat aminte!

Niciodată să nu îți bați joc de un suflet bun pentru că niciodată nu o să știi când vei cădea și tu….și atunci să te ferești de cei cărora le-ai făcut rău. Ura persoanei care te-a iubit din tot sufletul o să te lovească și o să te doară, o să te îngenuncheze exact cum ai facut și tu…

Să știi că în viață totul se plătește, nimic nu rămâne neachitat. Suferința celui care te-a iubit nu rămâne nepedepsită, nopțile nedormite, visurile spulberate, zilele care au trecut fără rost, clipele de durere și singuratate, strigătul surd al inimii zdrobite, sângerande, toate se plătesc.

Cum oare pot sta unii oameni calmi, liniștiți, cum pot pune capul pe pernă atunci când știu că undeva un suflet sângerează din cauza lor?! Am citit undeva că “oamenii și-au pierdut umanitatea”….

Tu, suflet bun să nu îți clădești niciodată fericirea pe nefericirea altui suflet, nu te încadra în categoria oamenilor care calcă totul în picioare, păstrează-ți bunătatea, căldura în suflet, inima pură, pentru că altfel zâmbetul de acum de pe buzele tale va fi plătit mai târziu cu râuri de lacrimi, te vei îneca în propria suferință.

Dacă nu mai iubești o persoană ai demnitatea și spune-i acest lucru, chiar dacă suferă la început sau o perioadă de timp , va aprecia sinceritatea ta, faptul că nu ți-ai bătut joc și ai avut curajul să ieși din viața ei elegant. Nu-i rupe inima în bucăți, nu s-a inventat până acum un medicament care să vindece o inimă rănită de prea multă suferință din dragoste. Și doare…doare atât de rău…

Dar unii sunt atât de egoiști încât se gândesc doar la ei, la sufletul lor, la binele lor și calcă în picioare totul, chiar și sufletul care le-a fost alături ani la rând, care le-a fost alături atunci când au căzut, care i-a ridicat, i-a susținut și nu le-a cerut nimic în schimb.

Dar cine să mai aprecieze azi un suflet bun?! Când totul se bazează pe minciună, falsitate, lașitate, ipocrizie…Adevăratele valori au intrat în umbră, au fost detronate. Omul bun este luat de fraier, dar ai grijă că universul lucrează și totul ți se va întoarce la un moment dat, atunci când crezi că ești cel mai fericit om de pe pământ.

Nu-ți bate joc de un suflet bun, nu merită să-i faci rău, nu-l înțepa inima cu spinul trandafirului dăruit căci va sângera atât de tare încat lacrimile vor forma un ocean roșu, plin de pești răpitori în care tot tu îți vei găsi sfârșitul. Și atunci să nu aștepți milă, pentru că nu meriți. Păstrează un suflet bun, nu-l păta cu egoismul tău, dacă nu-l meriți pleacă și lasă-l curat, asa cum l-ai găsit. Nu irosiți niciodată sentimente adevărate pe oameni ieftini!

Articol scris de Dorobantu Oana Daniela

3 tehnici ca să învingi teama de a fi judecat de alții

Iti amintesti cum este cand te critica cineva?

Ti s-a intamplat chiar astazi?

Cum te-ai simtit cand cineva ti-a luat la disecat ideea ta geniala si s-a ales praful de ea?

Una dintre cele mai mari frici ale tale, in trecut, a fost si a mea, si anume sa vezi ca oamenii iti critica ideile si cuvintele.

Cand esti atacat verbal, tu uiti ca acea persoana se refera la ceva ce ai spus, si nu la tine ca fiinta umana.

Atunci cand tu spui ceva in fata unui grup de oameni sau in fata unei singure persoane, te astepti ca ei sa iti aprecieze valorile si gandurile.

Si totusi, nu se intampla asa de multe ori. Atunci simti ca personalitatea ta este anihilata, cand fiecare cuvant al cuiva este ca un cutit care taie din tine, simti ca te micsorezi, ca devii tot mai nesemnificativ, mai slab.

Stii ca e momentul sa ataci si tu, sa nu te lasi calcat in picioare. Si din asta apare un adevarat razboi.

Cand spui ceva, tu vorbesti conform tuturor credintelor tale despre lume si viata, atunci de ce aceasta teama de Judecata?

Uite ce schimbari apar cand apare aceasta teama de a fi judecat de catre altii:

– Nu mai esti spontan si relaxat cand vorbesti

– Devii din ce in ce mai pasiv si iti slabesti vointa

– Devii din ce in ce mai dependent de alte persoane

– Esti conditionat de ceea ce doreste alta persoana

– Simti un disconfort interior

– Simti ca iti este rusine sa iti exprimi propria parere

– Scade mult stima de sine

– Eviti orice conflict, chiar daca nu ai decat de pierdut

– Iti este teama ca nu esti inteles

– Iti este teama ca nu esti acceptat si iubit

Toate aceste emotii si ganduri apar in mintea ta cand iti este teama de judecata altor persoane. Aceasta judecata trebuie depasita cat mai curand.

Imi amintesc de mine cand imi era teama de ceea ce credeau ceilalti despre mine. A fost perioada cea mai urata din viata mea. Si din cauza asta am tot cautat metode ca sa scap de aceasta teama care ma facea sa stau pe loc.

Simteam ca aceasta teama imi sabota orice actiune, pentru ca preferam sa nu fac nimic decat sa ma gandesc ca cineva o sa rada de mine.

In toti acei ani in care m-am supus acestei judecati a altora, ma simteam fara nicio personalitate, nu aveam nici un rost. Ori existam, ori nu existam, era la fel pentru lumea din jur, asta era ideea mea.

Ma enervam la gandul ca sunt asa de slab si ca nu am vointa sa reactionez, dar nu faceam nimic pentru a fi mai puternic.

De-abia dupa un timp am inceput sa ma intreb daca totusi exista ceva ce se poate face in aceasta situatie cu care ma confruntam.

Dupa ce mi-am pus aceasta intrebare, am inceput sa caut solutii.

Mi-a luat ceva timp sa scap de aceasta teama, dar am gasit solutia potrivita si m-am eliberat de judecata celorlalti.

Ma intreb oare cat timp trebuie sa stai cu aceasta frica ca sa iei decizia ca e momentul sa faci ceva ca sa scapi de povara criticii celorlalti!

Am discutat cu alte persoane pe care le-am ajutat sa scape de aceasta teama. Toti mi-au spus ca nu e vorba de a nu dori sa scapi de teama, ci de faptul ca nu s-au gandit ca si pentru asta exista solutii rapide si concrete.

Toti se gandeau ca aceasta teama o sa dispara dupa ce le creste increderea in sine, puterea interioara, ies din zona de confort etc.

Ceea ce le-am explicat si lor si iti explic si tie: este principiul cercului din dezvoltarea personala.

Dezvoltarea personala nu este o linie dreapta, ci este un cerc!

Lucrurile nu stau asa… adica increderea conduce la curaj, ci toate se influenteaza una pe cealalta, ca si cum toate elementele sunt puse intr-un un cerc.

Daca iti creste curajul, iti creste si increderea in tine, daca iti creste increderea, o sa iti creasca si curajul.

Incepe sa intelegi dezvoltarea personala ca pe un sistem, nu ca pe o linie “cauza-efect”.
Cum sa faci sa treci peste aceasta teama

In primul rand, trebuie sa fii atent la tine cand simti aceasta teama. Daca incerci sa eviti ceea ce simti, o sa te sperie si mai mult.

Iar dau exemplul cu monstrii din dulap. Ei traiesc acolo pana cand tu deschizi dulapul si privesti in directia lor. Atunci incep sa nu mai fie asa de periculosi.

Ce vreau sa zic este ca ai nevoie sa fii atent la emotiile tale cand simti acea teama, ca sa stii cu ce ai de-a face.

Dar de ce ai vrea sa scapi de aceasta teama asa de urgent cum iti zic eu? Pentru ca teama asta te tine legat in lanturi.

Gandeste-te cum ar fi viata ta daca te-ai simti complet liber sa-ti spui orice parere fara teama ca altcineva o sa iti taie elanul.

Chiar si o prostie sa spui, dar totusi sa ai curajul sa vorbesti, apoi chiar sa ai curajul sa spui “am gresit” cu zambetul pe buze.

Cine a trecut prin asta stie ce vreau sa spun, este o satisfactie mare chiar si sa poti spune “am gresit” fara sa iti fie teama.
Prima tehnica pe care ti-o sugerez azi este sa iti recunosti greselile

Cand spui “am gresit” cu cuvintele astea sau oricare altele, tie iti creste mult puterea interioara tocmai pentru ca in acel moment scapi de sub tirania dorintei de a fi perfect.

Cand poti sa accepti ca gresesti, ca nu esti perfect si o sa poti spune cu voce tare acest lucru, o sa te simti eliberat.

Pentru mine, este unul dintre momentele cele mai placute sa pot spune cu voce tare “am gresit ieri cand am zis…. “, pentru ca ma uit la ceilalti si vad ca sunt uimiti.

Foarte putini oameni au puterea sa recunoasca ca au gresit, asa ca putini se asteapta sa fie cineva care sa recunoasca asa, public, ca greseste. Ii vad cum se opresc si nu mai spun nimic, cum se uita mirati ca si cum au vazut ceva nou.

Apoi, parca ii simt cum se gandesc la greselile facute de ei si la teama lor de a nu isi recunoaste greselile.

Pentru ca asta e marele secret, toti de care iti este tie teama ca te judeca… de fapt si ei gresesc si le este teama sa nu fie judecati.

Am mai observat ceva interesant la mine, cand am scapat de teama de a fi judecat, am inceput sa nu mai fiu interesat sa ii judec pe altii.

Incearca aceasta tehnica: spune “am gresit” si apoi stai si observa reactiile celorlalti. O sa ii vezi pe unii agitati, nervosi, chiar indignati, ca dupa ce ca ai gresit, mai ai tupeul sa iti si recunosti greseala… adica exact ceea ce ei sunt incapabili sa faca.

Cauta sa alegi un ton neutru, simplu si clar cand spui “am gresit”.

Cand tu esti cel care stie si recunoaste ca ai gresit, cum crezi ca o sa mai apara teama ca altcineva o sa te judece? Deja te-ai judecat tu singur. Aceasta metoda este suficienta ca sa scapi definitiv de teama de a fi judecat de altii.

Dar iti sugerez si alte metode in continuare…
A doua metoda ca sa scapi de teama de a fi judecat: “Cat de rau poate sa fie?”

Aceasta metoda consta in a te gandi la cel mai rau lucru care ti se poate intampla daca spui ceea ce crezi tu despre acel subiect care se discuta.

Oare ce pedeapsa insuportabila o sa ti se aplice de catre cei care te ascuta vorbind? Cum vei reusi sa supravietuiesti?

De multe ori, teama este mai rea decat durerea.

Asa ca daca te gandesti ca in realitate chiar ai rezista la o asemenea durere provocata de ei, e posibil sa prinzi forta necesara ca sa dispara incet, incet teama de durere.

Intreaba-te chiar inainte sa incepi sa vorbesti ce o sa ti se intample asa de grav incat sa nu poti supravietui.

Apoi intreaba-te cum o sa te simti ca ai reusit sa depasesti propria teama.

O sa vezi ca daca iti dai raspunsurile corect, o sa scapi definitiv de teama de a vorbi in public, de teama de a fi judecat de alte persoane.

O sa ajungi o persoana care are curajul sa se afirme si sa spuna cine este si ce doreste.

Imi amintesc nu demult ca am avut o discutie cu prietenii mei de la ghiseele de la stat si cand m-am intors a doua zi ca sa rezolv o problema, am inceput in felul urmator:

“Dupa ce imi rezolvati aceasta problema, vreau sa stiu cum trebuie sa fac ca sa o rezolvam si pe cealalta.”

De fapt, ce am facut? I-am spus clar ca nu exista alternativa, prima problema se rezolva sigur… de fapt, doar aceea ma interesa cu adevarat.

Aceasta formulare este un exemplu pentru urmatoarea tehnica de a scapa de teama de judecata.
Tehnica a treia pentru a scapa de teama de judecata: perfectiunea intrebarilor

Asta este metoda mea preferata, chiar daca atunci cand am invatat-o, deja nu mai aveam teama asta. Dar cum este o metoda geniala, o sa ti-o prezint tie, poate tu inca ai aceasta teama si o sa iti prinda bine sa o aplici.

Acum gandeste-te la momentele in care cineva iti critica o propozitie de-a ta.

Aminteste-ti ca modul lui/ei de a critica si de a distruge ideea ta se bazeaza pe:

– Un alt argument care spune contrariul a ceea ce sustii tu – un argument bazat pe o alta propunere sau doar cu scopul de a demonstra ca tu gresesti si gata

– Intrebarea “De ce sa facem asa ceva?” – adica nu ai reusit sa aduci argumente suficient de convingatoare

– Pe simpla senzatie ca “Nu stiu de ce, dar nu imi place ce ai spus tu” – adica sunt alte lucruri care nu plac persoanei respective si acum se lasa influentata de ele

Cam astea sunt categoriile in care se incadreaza judecata.

Tehnica aceasta se bazeaza pe reactia ta cand auzi judecata. Adica te invat ce sa faci cand cineva te judeca, cum sa ii raspunzi cu tupeu 🙂

Pentru primul set de reactii, cel cu contraargumente, trebuie sa inveti un set de intrebari pe care sa le folosesti cand persoana care te judeca si-a terminat discursul.

1. “Ce te face sa fii sigur de ceea ce ai spus acum?”

2. “Pe ce te bazezi cand faci aceasta afirmatie?”

3. “Cum putem sa aplicam in practica ideea ta?”

4. “Cum ar fi daca ideea ta ar completa-o pe a mea?”

Cand folosesti intrebarile astea, ai suficient timp pana primesti raspunsurile ca sa te gandesti la propriile tale argumente.

Iar daca persoana iti zice: “Pai nu stiu ce ma face sa gandesc asa”, atunci poti oricand sa ii spui “Daca nu stii pe ce te bazezi, cum stii ca ideea mea nu este buna?”

Discutiile bazate pe acest tip de intrebari pot sa intoarca situatia complet in favoarea ta.

Acum tot ce ai de facut este sa tintesti bine aceste intrebari.

Iti zic din experienta, trebuie sa le exersezi. Adica la inceput o sa uiti de intrebari, dar daca le tot folosesti si inveti pe care sa le pui cand cineva spune ceva, o sa vezi cat de usor este sa blochezi persoana respectiva sau sa ii schimbi directia de gandire.

Ieri lucram cu cineva si imi repeta o afirmatie care pe el il facea sa piarda din puterea interioara. Tot repeta: “Sunt un om terminat” si iti dai seama cam cum simte cineva care tot isi repeta asta.

Tot ce am facut a fost sa il intreb cum ar fi daca, in loc sa repete ca este un om terminat, si-ar spune ca este un pic obosit de munca.

A spus: “Sunt un pic obosit” pe exact acelasi ton si ce crezi ca mi-a spus dupa 10 secunde? Mi-a spus razand: “Stii, Marius, eu chiar simt ca nu sunt deloc terminat”.

Dar cu 3 minute inainte, orice ii spuneam ca poate face, el zicea ca nu are putere, pentru ca este terminat.

Cuvintele si intrebarile pot sa faca diferenta. Pot sa schimbe realitatea ta subiectiva. Si a celor care te judeca. Conteaza doar sa le pui intrebarile potrivite.

Al doilea tip de judecata se bazeaza pe o intrebare agresiva a celorlalti: “De ce sa facem ce zici tu?” sau “De ce crezi ca este asa cum zici tu ca este?”

Reactia ta la aceasta replica, prin care simti ca te judeca ceilalti, poate sa fie: “Nu trebuie sa facem nimic din ceea ce spun eu. Eu imi spun doar parerea personala, care poate sa fie aceptata de tine sau sa fie respinsa”.

Aceasta a doua fraza in care tu recunosti ca o parere poate sa fie acceptata sau respinsa este suficienta ca sa scapi de teama de a fi judecat. Pentru ca tu dezarmezi pe cel care te judeca.

Nu o sa mai poata sa te judece pe tine, ci o sa trebuiasca sa se concentreze pe argumente. Si argumentele sunt mai usor de analizat.

A treia varianta de judecata este cand cuiva nu ii place persoana ta si zice ca nu simte ca e buna ideea spusa de tine. E acelasi lucru cand spui ca cineva ti-a respins “din start” ideea.

Cand cineva spune: “Nu simt ca imi place asta” sau pur si simplu: “Nu imi place ce spui tu”, reactia ta ideala ar trebui sa fie: “Si ce anume iti place in realitate?” Scopul acestei intrebari a ta este de a indeparta judecata de la persoana spre subiectul discutat.

Adica scapi de o judecata personala pentru ca tu indrepti prin intrebarea ta toata atentia spre subiectul discutat. Atunci o sa vezi ca scade si teama ta de a fi judecat.

Aceste temeri interioare se bazeaza pe faptul ca nu stim sa facem fata unei discutii posibil conflictuale. De fapt, ne este mai teama de ce urmeaza dupa, de un posibil conflict. Si asta pentru ca iti este teama sa iti aperi ideile.

Ti-a fost implantata in minte ideea ca e mai bine sa lasi de la tine si sa bati in retragere. Asa ca acum fugi de orice conflict cu alte persoane. Aceasta convingere a ta este cea care iti creeaza teama de a fi judecat.

Cand nu o sa iti mai fie teama de conflict, pentru ca stii ca poti sa te descurci – pentru ca stii intrebarile potrivite, pentru ca stii sa iti tii sub control emotiile si gandurile, pentru ca cunosti bine subiectul discutiei – atunci o sa dispara si teama ta de a fi judecat.

Mana in mana cu teama de a fi judecat merge teama de a vorbi in public. Poti sa rezolvi si aceasta teama prin aceleasi metode.

Am fost in ambele situatii. Imi era teama si de a fi judecat si de a vorbi in public.

O sa iti mai scriu intr-un articol viitor si o alta metoda pentru a scapa de teama de a vorbi in public, o metoda care se bazeaza pe asocierea placerii la o actiune aleasa de tine.

Eu acum de-abia astept sa vorbesc in public, este ceea ce imi face placere. Daca se poate o sala cu cat mai multi oameni, cu atat mai bine. Pot sa ma judece daca gresesc. Nu imi pasa, pentru ca nu imi e teama, din contra, e o provocare sa vad ce pot.

Cu multumiri, Marius Simion

sursa – https://www.nlpmania.ro/3-tehnici-ca-sa-invingi-teama-de-a-fi-judecat-de-altii/

Înainte de a mă judeca, înțelege-mă!

O povestioara care te va emotiona pana la lacrimi si pe care vei dori sa o impartasesti cu cei dragi:

Aceasta povestioara plina de inteles circula in lumea internetului, fiind inspirata de intelepciunea uneia din invataturile lui Stephen Covey: “Mai intai incearca sa intelegi, apoi sa fii inteles.”

“O fetita tinea in mainile sale doua mere.

Mama sa a venit la ea si a intrebat-o bland pe mica ei fiica, afisand un zambet: scumpa mea, poti sa ii dai mamei tale unul din cele doua mere?

Fata s-a uitat la mama sa pentru cateva secunde, apoi brusc a luat o muscatura dintr-un mar si apoi repede o alta imbucatura din celalalt. Mama a simtit ca ii ingheata zambetul pe fata. Se straduia din greu sa nu isi dezvaluie dezamagirea.

Apoi fetita i-a inmanat mamei sale unul din merele muscate si i-a spus: “Mamico, uite. Marul acesta este mai dulce.”

Indiferent de cine esti, de cat de multa experienta ai si de cate cunostinte crezi ca detii, evita sa judeci. Ofera-le celorlalti privilegiul de a se explica. Ceea ce vezi poate ca nu este realitatea. Nu trage niciodata concluzii pentru altii. Prin urmare, niciodata sa nu ne concentram doar pe ceea ce se vede la suprafata si sa nu ii judecam pe ceilalti fara sa ii intelegem mai intai. De exemplu:

Cei carora le place sa achite ei nota de plata… nu fac asta fiindca sunt prea bogati, ci fiindca pun prietenia deasupra banilor.

Cei care iau initiativa la munca… nu fac asta fiindca sunt prosti, ci fiindca inteleg concepul de responsabilitate.
pub Ai banii pe loc prin creditul pe repede ‘nainte de la ING.

Cei care isi cer primii scuze dupa o cearta… nu fac acest lucru deoarece ei sunt cei care au gresit, ci fiindca ii pretuiesc pe oamenii de langa ei.

Cei care sunt dispusi sa te ajute fac asta nu fiindca iti datoreaza ceva, ci fiindca te vad ca pe un prieten adevarat.

Cei care iti trimit adesea mesaj pe telefon, nu fac asta fiindca nu au nimic mai bun de facut, ci fiindca tu esti in inimile lor.

Intr-o zi, ne vom separa unii de altii si vom duce dorul conversatiilor noastre despre tot si nimic, despre visurile pe care le-am avut. Vor trece zile, luni, ani, vom pastra legatura din ce in ce mai putin.. Intr-o zi, copiii nostri vor vedea fotografiile cu noi si vor intreba: “Cine sunt acesti oameni?”. Iar noi vom zambi cu lacrimi invizibile fiindca inima este atinsa de un cuvant puternic si vom spune: ““Cei alaturi de care am avut cele mai bune zile din viata mea.”

Autor: anonim

sursa – https://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/18737/inainte-de-a-ma-judeca-intelege-ma.html

Nu-mi judeca alegerile dacă nu-mi înţelegi motivele.

Pune cap la cap toate lucrurile, gândeşte înainte să mă judeci, analizează-mi nevoile şi dorinţele, iar apoi, dacă îmi consideri faptele, greşeli fatale, mă poţi condamna. Scopul scuză mijloacele, iar dacă scopul meu este unul bun, unul care mă înalță şi mă face fericită, îţi poţi vedea de drum. Poţi să îţi iei “jucăriile” şi să mă părăseşti. Dacă nu îmi înţelegi motivele şi nu îţi pasa nici măcar o secundă de tot ce îmi doresc eu, atunci cu siguranţă nu mai putem fi apropiaţi.

Nu mă mai judeca! Uită-mă şi dă-mi voie să trăiesc în lipsa ta, dacă ceea ce fac eu te nemulţumeşte, dacă fericirea mea te roade pe dinăuntru, dacă întreaga mea fiinţa îţi crează nemulţumiri. Lupta şi tu pentru visul tău, încearcă să alegi diferit faţă de alţii, fii judecat şi apoi analizează tot ce ai făcut şi tot ce nu ai făcut cu alţii. Alegerile pe care le fac eu sunt ale mele, iar dacă timpul şi viaţa, Cel de Sus, sau alte persoane considera că sunt bune sau rele, atunci cu siguranţă mai devreme sau mai târziu voi plăti. Tu, dacă îţi doreşti să mă susţii şi să-mi fii alături, dacă ceea fac nu îţi crează o stare de disconfort amestecată cu invidie, atunci îţi mulţumesc că îmi eşti aproape.

Motivele mele sunt unice, argumente sincere care mă împlinesc în primul rând pe mine şi apoi pe cei din jurul meu. Dacă eu sunt mulţumită de ceea ce fac, dacă am ales să fac acest lucru înseamnă că lupta mea este una dreapta pe care o voi câştiga indiferent dacă pe unii, alţii nu îi interesează. Indiferent dacă în capul lor eu greşesc şi sunt judecată.
Nu mă judeca dacă nu mă poţi înţelege, nu mă judeca dacă nu mi-ai analizat cu adevărat motivele, nu îţi irosi cuvintele “valoroase” dacă nici măcar nu poţi evada mai presus de tine. Ai înţeles?

sursa – https://alexandra-gheorghe.ro/nu-mi-judeca-alegerile-daca-nu-mi-intelegi-motivele-ai-inteles/

Iti dai seama cand vorbesti cu un om prost? Uite cele 6 semne care tradeaza lipsa de inteligenta

Nivelul de inteligenta al oamenilor este tradat de simple gesturi, atitudini sau modul de a se comporta. Specialistii dezvaluie cum pot fi recunoscuti oamenii lipsiti de substanta. Atunci când te afli într-o situatie în care parerea celorlalti depre tine conteaza, la scoala sau la job, trebuie sa stii cum sa îti pui în valoare calitatile. De la felul în care te îmbraci si în care te comporti pâna la modul în care vorbesti si argumentezi ceea ce spui, oamenii din jurul tau te vor judeca mereu.

Asa ca, trebuie luate în considerare toate aceste lucruri, pentru a pastra o buna reputatie:

Vestimentatia

Modalitatea în care te expui în fata celorlalti oameni îi determina pe acestia sa aiba un anumit comportament si sa te trateze într-un anumit fel atunci când nu te cunosc. Daca te îmbraci bine, vei avea parte de respect si admiratie. Daca te îmbraci în ridicol sau vulgar, nimeni nu va simti nevoia sa îti acorde timp într-o zi aglomerata.

Fraze sau sintagme ciudate

Desi chicotesti mereu atunci când un personaj din filme foloseste anumite fraze sau sunt puse în anumite situatii, nu este ok sa repeti aceste cuvintele sau expresii în viata de zi cu zi. Daca sunteti profesor si „conversatia“ reprezinta doar un cuvânt pentru dumeavoastra, probabil studentii nu va vor lua în serios pe întreaga durata a semestrului.

Atitudine distanta

Cu totii avem momente în care pur si simplu nu ne putem concentra si suntem prinsi uitându-ne în puncte fixe, fara sa ascultam ce se vorbeste în jurul nostru, fie ca e vorba de professor, de seful nostru sau de sot.Unica scuza este aceea ca suntem într-un moment profund de gândire. Cei din jurul nostru vor crede ca nu ne pasa sau ca nu am înteles ceea ce vorbesc ei. Atunci când oamenii nu reusesc sa îsi mentina contactul vizual corespunzator si limbajul corpului îi tradeaza, ei trebuie sa se concentreze si sa îi arate vorbitorului ca nu sunt complet pierduti în univers si ca au o idee despre ce se discuta.

Prea multa vorba

Doar daca nu esti o persoana ce detine informatii secrete, ceea ce spui tu nu ridica o problema de securitate nationala. Cuvintele care îti ies pe gura îi fac pe ceilalti sa îsi creeze o impresie despre tine. Când vorbesti succint si clar fara sa te gândesti la ce cuvinte sa folosesti, lasi impresia ca te descurci sa comunici tare bine. stii ce e important si mai ales ce trebuie sa spui, fara explicatii sau scuze. Pe de alta parte, daca te bâlbâi si daca scoti multe cuvinte pe gura fara logica, dai impresia ca vorbesti doar pentru tine, ca doar ce crezi tu conteaza fara sa reprezinte ceva important pentru ceilalti.

Vorbarie putina

În momentul în care nu participi la discutii si esti foarte tacut, oamenii emit de asemenea judecati despre persoana ta. Pentru aceeia care se angreneaza în dicutii interminabile si contradictorii, indivizii cred ca sunt fie obraznici, fie nu au ceva foarte important de spus si continua cu parerea lor. Chiar daca tacerea, rusinea sau faptul ca esti o persoana introvertita nu sunt urme de inteligenta redusa, anumite personae cred acest lucru. Din aceste motive, este destul de important ca o persoana tacuta sa mai intervina în discutie din când în când. Nu trebuie sa vorbesti foarte mult, dar trebuie sa ai o opinie referitoare la subiectul pe care îl dezbateti.

Judecarea celor din jur

Doar pentru ca cei din jurul tau te judeca, nu înseamna ca si tu trebuie sa faci aceelasi lucru. De fapt, esti mult mai în siguranta daca nu judeci pe nimeni niciodata. Niciunul dintre noi nu stie cu exactitate ce se întâmpla în viata celorlalti. Când emiti judecati, le rezumi la trairile pe care le-ai avut tu de-a lungul timpului. Nu tii cont de ce au trait si prin ce au trecut ceilalti oameni. Când îi judeci pe ceilalti, arati ca esti capabil sa vezi lumea numai prin ochii tai si nu esti în stare sa percepi faptul ca exista atâtia oameni pe aceasta planeta cu asa de multe si diferite perceptii de viata.

Atunci când te afli într-o situatie în care parerea celorlalti depre tine conteaza, la scoala sau la job, trebuie sa stii cum sa îti pui în valoare calitatile. De la felul în care te îmbraci si în care te comporti pâna la modul în care vorbesti si argumentezi ceea ce spui, oamenii din jurul tau te vor judeca mereu, scrie Adevarul.ro

 

”Când ne mângâie Dumnezeu, nu ne poate vătăma nimeni, de ne-ar necăji mii şi mii de oameni. Când Dumnezeu întăreşte inima, nimeni n-o poate clătina” – Sfântul Ioan Gură de Aur

„Cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor?” Astăzi este și mâine nu mai este. Teme-te de Dumnezeu și atunci nu vei mai avea de ce să te temi de oameni! Ce poate să-ți facă omul, cu toată gura lui rea? Mai mult îți strică lui însuși decât ție: și oricine ar fi el, de judecata lui Dumnezeu nu va scăpa. Tu să ai necurmat pe Domnul înaintea ochilor tăi, iar de certuri și de învinuiri ferește-te! Chiar dacă ți se pare că ai suferit o înfrângere și ai avea de tras din aceasta vreo ocară nemeritată să nu fii supărat pentru aceasta. Ca nu cumva, prin nerăbdare, să-ți micșorezi frumusețea cununei tale; ci îndreaptă-ți mai degrabă privirea în sus spre Mine, căci Eu sunt destul de puternic ca să te scap de orice ocară și bârfire și să răsplătesc fiecăruia după faptele lui.

„Urmând pe hristos” de Thomas A. Kempis, Tipografia Miron neagu – Sighișoara, 1944

”Când ne mângâie Dumnezeu, nu ne poate vătăma nimeni, de ne-ar necăji mii şi mii de oameni. Când Dumnezeu întăreşte inima, nimeni n-o poate clătina” – Sfântul Ioan Gură de Aur

Nimic nu laudă şi iubeşte atâta Dumnezeu ca sufletul blând, smerit şi recunoscator

Ia şi tu aminte, frate! Când vezi că te loveşte şi te supără o nenorocire la care nu te aşteptai, nu alerga la oameni, nu umbla după ajutor omenesc, ci lasă la o parte pe toţi şi aleargă cu mintea la Doctorul sufletelor.

Numai Cel ce a plăsmuit inimile noastre deosebi şi cunoaşte toate lucrurile noastre, numai Acela poate vindeca inima; El poate să intre în conştiinţa noastră, să ne atingă inima şi să ne mângâie sufletul. Dacă nu ne mângâie El inimile, mângâierile omeneşti sunt zadarnice şi fără de folos; după cum, iarăşi, când ne mângâie Dumnezeu, nu ne poate vătăma nimeni, de ne-ar necăji mii şi mii de oameni. Când Dumnezeu întăreşte inima, nimeni n-o poate clătina. Ştiind acestea, iubiţilor, să alergăm totdeauna la Dumnezeu, Care vrea şi poate să ne scape de necazuri şi nenorociri. Când e vorba să rugăm pe oameni, trebuie neapărat să dăm mai întâi ochii cu portarii lor, să rugăm pe favoriţii şi pe linguşitorii lor, să batem cale lungă; dar când e vorba să rugăm pe Dumnezeu, nimic din toate acestea; pe Dumnezeu îl rugăm fără mijlocitori, fără bani; El ne ascultă rugămintea fără cheltuieli.

E de-ajuns numai să strigăm din inimă şi să vărsăm lacrimi, ca să intrăm îndată la Dumnezeu şi să-L atragem spre milă. Când rugăm pe un om, de multe ori ne temem ca nu cumva să fie de fată un duşman sau unul dintre potrivnicii noştri, să audă cererea noastră şi să înfăţişeze spusele noastre altfel şi să strice dreptatea. Când însă rogi pe Dumnezeu nu poţi bănui nimic din acestea.

Dumnezeu ne spune: „Când vrei să Mă rogi, vino singur la Mine, fără să fie cineva de fată, strigă cu inima, fără să mişti buzele!”. „Intră, spune Hristos, în cămara ta! închide uşa şi te roagă Tatălui tău întru ascuns; şi Tatăl tău. Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare”.

Dacă apărătorilor şi avocaţilor le spunem numai pricina pentru care ne judecăm şi lăsăm pe seama lor chipul apărării, să rânduiască ei lucrurile noastre cum vor, apoi cu mult mai mult trebuie să facem asta cu Dumnezeu.
I-ai spus Lui pricina ta? I-ai spus ce ai păţit? Nu-I mai spune cum să te ajute! Dumnezeu ştie bine folosul tău. Sunt mulţi oameni care pun în rugăciunile lor mii de cereri, spunând: „Doamne, dă-mi sănătate trupului, îndoieşte-mi averile, pedepseşte pe duşmanul meu!”, cereri pline de multă nesocotinţă. Trebuie să laşi la o parte toate aceste cereri şi să te rogi lui Dumnezeu aşa cum s-a rugat vameşul: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”, şi Dumnezeu ştie cum să te ajute. „Căutaţi, spune Domnul, mai întâi împărăţia lui Dumnezeu, şi toate acestea se vor adăuga vouă”.

Aşadar, iubiţilor, aşa să filozofăm: să ne rugăm cu durere în suflet şi cu smerenie, bătându-ne pieptul ca şi vameşul şi vom dobândi ceea ce cerem; dar dacă ne rugăm plini de mânie şi de furie, Dumnezeu se va scârbi de noi şi ne va ura. Să ne zdrobim dar inima, să ne smerim sufletele; să ne rugăm şi pentru noi, dar şi pentru duşmanii noştri.

Dacă vrei să îndupleci pe Judecător ca să vină în ajutorul sufletului tău şi să-L faci să fie de partea ta, nu-L ruga niciodată împotriva duşmanului tău.

Aşa este felul de judecată al Judecătorului nostru.

Face dreptate şi împlineşte cererile acelora care se roagă pentru duşmani, care nu poartă în suflet dor de răzbunare, care nu se ridică împotriva duşmanilor lor. Şi cu cât se roagă mai mult lui Dumnezeu aşa, cu atât Dumnezeu îi pedepseşte mai cumplit pe duşmanii lor, dacă ei nu se lasă de răutăţile lor, dacă nu se pocăiesc.

Căutaţi, iubiţilor, să nu vă necăjiţi îndată şi să nu vă supăraţi când vă ocărăşte cineva, ci, filozofând, să mulţumiţi, aşteptând ajutorul Domnului.

N-ar putea oare Dumnezeu să ne dea cele bune înainte de a-L ruga? N-ar putea oare să ne dăruiască o viată lipsită de dureri şi fără de necazuri? Da, dar n-o face, din dragoste pentru noi.

– Dar pentru ce îngăduie să avem necazuri şi nu ne scapă iute de necaz?

– Pentru ca noi să stăruim, cerându-I sprijinul Lui, ca să alergăm la El şi să-L chemăm mereu în ajutor. Dumnezeu trimite peste noi dureri trupeşti, lipsă de roade, foamete, pentru ca, siliţi de aceste strâmtorări, să stăm totdeauna cu ochii aţintiţi spre El şi aşa, datorită unor necazuri trecătoare, să moştenim viata cea netrecătoare.

Pentru toate acestea, dar, să alergăm necontenit la Dumnezeu; în orice necaz să căutăm mângâierea Lui; în orice nenorocire, mila Lui, izbăvirea Lui; în orice încercare, ajutorul Lui. Oricât de mare ar fi răul, oricât de mari nenorocirile. Dumnezeu le poate pune capăt, le poate îndepărta, nu numai atât, ci bunătatea Lui ne va da şi toată tăria, şi puterea, şi slava cea bună, şi sănătatea trupului, şi filozofia sufletului, şi bunele nădejdi, şi putinţa de a nu păcătui iute. Să nu murmurăm, dar, ca robii cei nerecunoscători, nici să învinuim pe Stăpân, ci în toate să-I mulţumim şi o singură faptă să o socotim rea: păcatul fată de El.

Dacă vom fi însufleţiţi de astfel de gânduri fată de Dumnezeu, nu vor veni peste noi nici boala, nici sărăcia, nici necinstea, nici lipsa de roade, nimic din cele ce par a fi pline de tristeţe, ci vom avea necontenit bucurii curate şi sfinte şi vom dobândi şi bunătăţile cele viitoare, cu harul şi iubirea de oameni a
Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatălui slava, împreună cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
Sf. Ioan Gura de Aur, Omilii despre pocainta

Sursa:
http://www.sfantamaria.ca/sites/default/files/carti/siga_omilii.pdf

R

N-ai dreptul să mă judeci- de Maria Marinescu

Nu mă cunoşti, n-ai dreptul să mă judeci!

N-am împărţit acelaşi drum la doi,

Nu am urcat desculţi acelaşi munte,

E mare depărtarea între noi.

Nu-mi judeca greşelile făcute,

N-avem aceleaşi lecţii de-nvăţat,

N-ai cum să-mi vezi nici rănile din suflet

Nici demonii cu care m-am luptat.

Nu mă privi de parcă m-ai cunoaşte,

Pe chipul meu nu poţi citi nimic,

Închisă este poarta către mine

Iar ochiul ce-ţi arunci, atât de mic.

Mi-am înfruntat zi după zi destinul

Şi nu m-am plâns chiar dacă mi-a fost greu,

N-am judecat pe cel de lângă mine

Şi nu L-am mâniat pe Dumnezeu.

Am navigat pe mări învolburate

Când tu priveai adesea de la mal,

Nu judeca, de ştii că nu se poate

A pune între noi semnul =egal=!

Autor: Maria Marinescu

6 lucruri pe care trebuie sa le stii cand te judeca oamenii

Oamenii judeca. Ii judeca unii pe ceilalti uitand ca fiecare are propria poveste de viata, propriile suferinte, propriile motive pentru care actioneaza intr-un fel sau altul.

Iata ce spun degetele despre tine

6 lucruri pe care trebuie sa le stii cand te judeca oamenii:

1. SINGURA PERSOANA CARE STIE ADEVARUL COMPLET DESPRE TINE ESTI DOAR TU

Oamenii vor avea mereu opinii despre tine, asa cum si tu ai o parere despre fiecare. Nimeni nu va cunoaste vreodata care sunt adevaratele tale trairi.

Se spune ca cele mai autentice trairi sunt cele pe care le avem in interior, in intimitatea cea mai profunda. Inainte sa pleci urechea la ce spun ceilalti despre tine, fa efortul de a te gandi daca esti intr-adevar asa cum te creioneaza altii si daca are vreun merit sa le demonstrezi cine esti tu, de fapt.

2. SINGURA OPINIE CARE CONTEAZA DESPRE TINE E A TA

Daca te deranjeaza foarte tare ce cred ceilalti despre tine, asta inseamna ca ai si tu aceeasi opinie despre tine. Nu da vina pe ceilalti daca ai frustrari. Lucreaza la autostima ta. Ia criticile in mod constructiv.

3. OAMENII NU POT SA TE FACA SA TE SIMTI NICICUM

Oamenii din jur, mai ales cei pe care nu ii cunosti, nu iti pot spune cum trebuie sa te simti. Tu esti singura persoana care are sentimente autentice fata de tine, iar atunci cand cineva te-a suparat asta inseamna ca te-ai lasat influentat de energii negative straine de personalitatea ta.

4. NU AVEM NEVOIE SA INTELEGEM MINTILE TUTUROR OAMENILOR

Nu ne ajuta la absolut nimic. Fiecare om va actiona conform constructiei sale psihologice, conform dorintelor si asteptarilor de la ceilalti.

5. IERTAREA TE ELIBEREAZA

Iarta-i pe cei care te judeca inainte ca acestia sa spuna ceva despre tine. Iertarea ne elibereaza de orice suferinta. Nu uita ca si oamenii care te judeca au cu siguranta vreun eveniment neplacut in viata lor, au si ei greselile lor, asa ca, tine capul sus si nu uita ca nimeni nu e perfect!

6. TOT TIMPUL OPINIA CELUILALT DESPRE TINE VA CONTA MAI MULT. TREBUIE DOAR SA FII CONSTIENT DE ASTA

Asa te vei elibera. Se spune ca energiile negative ne mobilizeaza mai mult decat cele pozitive. Daca esti constient si recunosti ca tii la parerile celor din jur, atunci esti deja pe drumul de a scapa de influentele nefaste ale prejudecatilor.

Sursa – http://iubitoridefrumos.net/n-ai-dreptul-sa-ma-judeci-de-maria-marinescu/

Secretul unei vieţi fericite. Cele șapte lecţii ale lui Lev Tolstoi

Lev Tostoi, născut în 1828 şi decedat în 1910, a fost un membru al nobilimii ruse, provenind dintr-o familie care deţinea o vastă proprietate şi sute de iobagi. Viaţa tânărului Tolstoi a fost una zbuciumată, violentă.

„Am ucis oameni în războaie şi am provocat oameni la duel pentru a-i ucide. Am pierdut la cărţi, am trăit pe spinarea ţăranilor şi, mai mult decât atât, i-am pedepsit, am trăit în destrăbălare şi am dezamăgit oameni … aşa am trăit timp de 10 ani”, mărturisea autorul.

Însă, încet-încet, a găsit puterea de a se desprinde de acest stil de viaţă decadent şi chiar de mediul său aristocratic, adoptând un stil de viaţă care i-a şocat pe semenii săi.

În acest articol – scris de autorul Roman Krznaric pentru BBC şi tradus de greatnews.ro – încercăm să învăţăm câte ceva din experienţele de viaţă ale marelui Tolstoi:

1. Una dintre marile calităţi ale lui Tolstoi a fost cea de a învăţa întotdeauna din noile experienţe. Oribila vărsare de sânge la care a asistat în timpul Războiului Crimeei în anii ’50 ai secolului al XIX-lea l-a transformat într-un pacifist convins. În 1857, după ce a asistat la o ghilotinare în Paris – scriitorul nu a putut uita niciodată imaginea capului cazut în ladă, după execuţie – Tolstoi a devenit un oponent al statului şi al legilor, crezând că guvernele nu sunt doar brutale, ci şi aservite intereselor celor bogaţi şi puternici. „Statul este o conspiraţie”, îi scria Tolstoi unui prieten. „Astfel stând lucrurile, nu voi mai servi niciun guvern, nicăieri”.

2. Tolstoi a arătat o neobişnuită capacitate de a se pune în piele altora şi de a empatiza cu nevoile acelor persoane. În anii ’60 ai secolului al XIX-lea, Tolstoi a început să poarte haine ţărăneşti şi să lucreze cot la cot cu ţăranii de pe domeniul său. Nu se dădea înapoi de la aratul câmpului cu boii sau de la repararea caselor familiilor de ţărani. Tolstoi iubea compania ţăranilor şi, în general, a oamenilor modeşti, evitând pe cât posibil elitele literare şi aristocraţii din marile oraşe. Tolstoi era convins că nu poţi înţelege cu adevărat vieţile oamenilor decât dacă ajungi să trăieşti precum acei oameni.

3. Tolstoi nu putea asista nepăsător la suferinţele celor din jurul său. În 1873, după un an agricol absolut dezastruos, Tolstoi a întrerupt lucrul la cel mai cunoscut roman al său, „Anna Karenina” pentru a-i ajuta pe cei care sufereau de foamete. „Nu pot părăsi creaturi vii pentru a mă dedica unora imaginare”, îi spunea Tolstoi unei rude. Prietenii şi familia au crezut că scriitorul este în pragul nebuniei, Tolstoi nescriind nimic timp de un an. A repetat experienţa 18 ani mai târziu, când nu a ezitat să îşi dedice doi ani din viaţă pentru ajutorarea celor năpăstuiţi. A trudit în bucătării şi şi-a folosit timpul liber pentru strângerea de fonduri.

4. În urma unei căderi nervoase de la sfârşitul anilor 1870, Tolstoi a respins orice instituţie religioasă, inclusiv Biserica Ortodoxă. Scriitorul a adoptat un crez creştin revoluţionar, bazat pe austeritatea spirituală şi materială. S-a lăsat de băut şi de fumat şi a devenit vegetarian. A inspirat, de asemenea, crearea unor comunităţi utopice, bazate pe o viaţă simplă şi auto-suficientă, unde proprietatea se afla la comun. Aceste comunităţi s-au răspândit pe Glob, iar Gandhi a descoperit, în 1910, un ashram numit „Ferma Tolstoi”.

5. Această nouă viaţă, bazată pe simplitate, nu a fost însă şi una lipsită de eforturi şi contradicţii. Tolstoi a fost mereu un „apostol” al dragostei universale, însă se certa constant cu soţia. Mai mult, Tolstoi, omul care le vorbea tuturor despre valoarea egalităţii, nu a fost niciodată în stare să renunţe total la averea sa şi la stilul său de viaţă privilegiat. A trăit până la adânci bătrâneţi într-o casă uriaşă, slujit de servitori. Dar, la începutul anilor 1890, a renunţat, împotriva voinţei familiei sale, la drepturile de autor pentru o mare parte din opera sa. Astfel, a „irosit” o importantă avere. Având în vedere poziţia privilegiată din care şi-a început viaţa, transformarea sa personală, chiar dacă nu completă, merită toată admiraţia noastră.

6. Tolstoi a spus întotdeauna că găsirea unui echilibru între minte şi trup este o parte esenţială a unui proces creativ. Se întâmpla adesea să lase peniţa jos pentru a merge cu caii la arat, pe câmp. Pe peretele din faţa biroului său se aflau mereu o coasă şi un ferăstrău. În ultimii săi ani de viaţă, vizitorii erau uimiţi să îl descopere pe celebrul scriitor lucrând la o nouă pereche de cizme.

7. Dar lecţia de viaţă esenţială pentru care ne-o predă Tolstoi este că cel mai bun mod de a lupta cu propriile concepţii şi prejudecăţi este prin a ne înconjura de oameni ale căror păreri şi stiluri de viaţă diferă semnificativ de ale noastre. Adevărata provocare pentru om – atât pentru contemporanii lui Tolstoi cât şi pentru oamenii de astăzi – este de a-şi întinde aripile conversaţionale şi de a petrece un timp alături de cei ale căror valori şi experienţe contrastează cu ale sale. Misiunea noastră, ne-ar sfătui Tolstoi, este de a călători cât mai mult dincolo de perimetrul cercului nostru.

sursa – http://greatnews.ro/secretul-unei-vieti-fericite-cele-7-lectii-ale-lui-tolstoi/